Recent Posts by Dunia

Terorism de cititoare

De 15 mai, 2009 3 No tags

Draga gospodina Madelin,
In sfarsit onorez si eu leapsa matale, scuzati intarzierea!
Post de sustinere pentru Lucia 🙂

Poate fi o carte butucanoasa? Pasamite eu asa am simtit Strigarea lotului 49 a lui Thomas Pynchon. Meditatia cu palma la falca mi-a itit impresia ca as avea ceva cu scriitorii americani, nici pe Faulkner nu l-am putut indragi, dar l-am dejunat, adica mi-am apropiat caracterele romanului ca masa de dimineata de care nu te poti lipsi.
Oedipa Maas, personajul central al romanului lui Pynchon, este numita co-executor al unui testament lasat de un fost iubit. In urma instiintarii, Oedipa isi paraseste sotul si locuinta provinciala pentru a se aventura intr-o calatorie a carei misiune consta in dezvaluirea fetelor nestiute ale averii pe care trebuie s-o gestioneze. Mai departe, simbol, semne, interpretari ale personajului, si frustrari, rataciri ale cititorului, de fapt ale mele, scriu pentru Madelin, deci ma gasesc partinitoare.
Succint subiectul romanului…
187 de pagini am zambit insidios, nu puteam sa-mi alung din cap incestul lui Oedip. De ce a ales Pynchon simpateticul Oedipa? Imaginatia mea mi-a permis sa observ silueta unei fatuci intoarse cu spatele, nu i-am putut creiona chipul, doar o infatisare a dosului, mereu in jeansi si tricou. Unele fraze domestice ce descriau inghitirea unei pilule, o vizita la doctor etc ma dezamageau datorita momentului de relax. De unde mania interpretarii la Oedipa? Stimulativul care determina o ancheta nu l-am depistat. Oasele unor soldati ce zac pe fundul unui lac si un vechi serviciu postal secret, denumit Tristero, va fi tot ce voi putea aduna din memorie peste un rastimp daca voi fi intrebata de acest roman, plus o melodie tanguitoare, inchipuita care mi-a sunat in scafarilie vreme de cateva ceasuri cat am dejunat si pranzit Strigarea lotului 49.

Ganduri din afara

De 14 mai, 2009 0 No tags

Frumusetea nu este un argument pentru realitatea lucrurilor. De aici greseala celor care cred ca asteptarile, visele, planurile lor sunt PREA frumoase pentru a nu putea sa se implineasca. Gabriel Liiceanu

Mahalaua mon amour

De 11 mai, 2009 6 No tags

Tudor Gheorghe a cantat manele, de fapt, Tudor O’Toole a executat niste manele, Tudor Gheorghe interpretand niste melodii duioase si taraganate; T.T. fiind un nume de scena utilizat pentru o zeflemisire candida. Mahalaua Mon Amour a prilejuit revenirea lui Anton Pann, Romica Puceanu etc. Repertoriul maestrului, am ezitat pana am tastat substantivul maestru, dar imediat am lasat literele sa se adune la amintirea modulatiei vocalei a, a fost unul al periferiei, cu dezlantuiri sporadice de sclipire poetica.
Motivul sovaielii in fata cuvantului maestru se trage din intrebuintarea excesiva si stramba a sensului pentru diferiti epigoni. Lejeritatea rationala s-a raspandit fara cumpatare si nimeni nu mai depune efort sa dibuiasca un alt titlu pentru Tudor Gheorghe. In timp ce scriam, am realizat ca intr-adevar nici nu este nevoie de alt cuvant intru descrierea dumnealui, el fiind o persoana care manifesta maiestrie si care instruieste pe altii in domeniul respectiv, intocmai cum lamureste DEX-ul.
Revenind la spectacol, precizez ca a fost unul nepretentios, zona de provenienta fiind a mahalalei, dar digestibilitatea compozitiei muzicale s-a fofilat rudimentarului unui cartier marginas.
Foaie verde maracine, / Da, mama, cu biciul in mine, doua versuri patent folclorice au chivernisit in urechea ascultatorilor dibacia, talentul, finetea lui Tudor Gheorghe. Mie mi-a atras atentia asupra lui Anton Pann, si iar am revenit la Istoria literaturii romane a lui Calinescu. Aceasta reintoarcere se datoreaza si iubirii pe care i-o port graiului romanesc. Poftiti si dumneavostra versurile lui Anton Pann:
Canta, mai frate romane, pe graiul si limba ta
Si lasa cele streine ei de a si-le canta.
Canta sa-ntelegi si insuti, si cati la tine ascult,
Cinsteste, ca fiescare, limba si neamu-ti mai mult.

Impotriva cotropitorilor, ne-am ridicat ziduri, dar contra celor care ne stalcesc limba, ce putem face? Dupa fiecare spectacol al lui Tudor Gheorghe ma retrag cu voie buna, cu palmele asudate si rosii de aplaudat si cu o tristete ce ajunge a ma supara cateva zile mai tarziu. In suflet am senzatia sacaitoare ca acest oltean neaos a ramas printre singurii ce mai pazesc acuratetea limbii romane, doar el a indraznit sa vina in fata unei sali pline de oameni si sa citeasca din mai sus amintita Istorie… a lui Calinescu.
Limba romana, dragostea mea…

Pereti de sticla

De 23 apr., 2009 9 No tags

Despre cât si ce trebuie sa stie lumea despre noi… Asta incearca Dan sa ma descoase, iar eu am tot socotit si chibzuit, dar nici o incheiere multumitoare nu am dibuit. Nu as putea trai cu pereti de sticla, Fratele cel mare nu-mi este simpatic. Revin mereu la Blaga, iubesc si cultiv misterul pentru a ma simti desavarsita.
Un episod din facultate, anul III. Vremurile „universitare” numarau patru fete cochete. In anul amintit ulterior, una din ele a plecat sa studieze in Spania. Si in ciresar, luna in care am venit pe lume dintr-un rapciune sau brumarel, mamanu ar trebui sa stie, apele si pamantul au impiedicat o imbratisare si o urare trebuincioasa. Dimineata, in usa apartamentului s-a auzit un ciocanit. Film. Stop. Un buchet de flori sedea pe covorasul de la usa, si un biletel. La multi ani, zana sau ma fee!!!
Bum, bum, bum. Inima s-a imaginat cocos. Am intrat inapoi in casa putin adusa de spate. Ireal strabateam kilometri. Ma fee ma alinta o singura persoana, iar in acel moment era in Coruna. Cine? Cine a mazgalit un biletel? O queridita draga sufletului, complice cu o zana.
In minutele alea de nestiinta, maruntaiele si spiritul au interactionat magistral.
Revenind acum la cat si ce trebuie sa stie lumea despre noi, afirm ca foarte putin, necesarul, cat sa nu distrugem misterul.
Tomata si Oana poate vor sa raspunda provocarii lui Dan.

Anapoda

De 18 apr., 2009 2 No tags

O vaza micuta cu doua fire de liliac si o lalea mov, pe masa de Paste, maine. Trei crizanteme albe si un trandafir rosu pe mormantul bunicii mele, ieri. Miros de tamaie si de liliac in cimitir.
Cine mai culege musetel?
De asemenea si de fapt se scriu despartit.
Mai am cateva haine de spalat, apoi parul. E lung, cu cateva bucle rebele.
Tata a implinit 56 de ani si face drob.
Purecii m-au muscat uniform.
Livada de acasa creeaza o simfonie pomifera, sinestezie stangace.
Un Paste fericit!!!