Curs de filozofie povestita I

Dupa ce am terminat Lumea Sofiei a lui Gaarder, m-am hotarat sa incep si pe blog un scurt curs de istorie a filozofiei. O sa incerc sa povestesc filozofia, fie si cu pacatul de a-i aduce acestei stiinte multe neajunsuri. Consider ca e necesar sa fac vizibile toate straduintele oamenilor de a intelege lumea si, daca ar putea fi posibil, sa-i fac pe cativa tineri sa inteleaga ca istoria existentei noastre a putut sa incape intr-un articol Wikipedia abia dupa ce secole de-a randul oamenii s-au mirat in fata naturii si au luat aminte cu simturile si ratiunea la tot ce se intampla in jurul lor, caci la inceputurile omenirii nu se stia nici macar de ce ploua.

Filozofia s-a nascut din mirarea oamenilor, cel putin parerea asta o aveau vechii filozofi greci. Copiii mici au aceasta aptitudine, caci lumea lor nu este o obisnuinta.
Ceea ce vrea sa ne invete filozofia rezum in aceasta fraza: sa nu ajungem sa consideram lumea ca fiind de la sine inteleasa.

Oamenii, stramosii nostri, au trebuit sa-si explice lumea bazandu-se pe observatii. Asa si-au facut loc miturile, oamenii incercand sa-si explice de ce lumea este asa cum este, iar riturile s-au ivit din nevoia de a lua parte la tot ce se intampla.

THALES este primul filozof si credea ca apa este originea tuturor lucrurilor. Cativa ani mai tarziu, ANAXIMENES a sustinut ca aerul este materia originara a lucrurilor.
PARMENIDE a adus in discutie simturile si ratiunea, ratiunea demascand iluziile simturilor.

HERACLIT, observand natura, a ajuns la concluzia ca totul curge, iar lumea e influentata de contradictii constante. Te bucuri de sanatate cunoscand boala.

Cu EMPEDOCLE, omenirea a aflat ca natura are de fapt 4 materii originare, pamantul, aerul, focul si apa. Iar aceste materii se compun si se descompun cu ajutorul fortelor, el a adus in discutie iubirea si vrajba.

DEMOCRIT vorbeste deja de atom, si asta inainte de Hristos. Observatiile lui l-au dus pana in punctul in care a putut face afirmatia ca totul trebuie sa fie alcatuit din mici pietre de constructie invizibile, dintre care fiecare e vesnica si neschimbatoare.
Nu a acceptat ideea de spirit, pentru el au existat doar atomi si spatiul vid. Constiinta si-a explicat-o prin prisma atomilor sufletesti. Cand moare un om, atomii se invartesc in toare partile. Dupa aceea se combina iarasi intr-un suflet nou care tocmai ia nastere. Omul are suflet nemuritor.

Urmatoarele note or sa fie despre Socrate, Platon si Aristotel.