Crezi că ești însărcinată?

Era primul an când au hotărât să facă Crăciunul acasă. Au trebuit să suporte apeluri telefonice lungi de la părinți, dar au rezistat. Cel mai dificil de anulat a fost șantajul mamei. Am făcut prăjituri, preferata ta, preferata lui, salate de toate felurile, pâine de casă.

Fiecare dintre ei, atât ea, cât și Alex, au refuzat cu blândețe. Începuseră din noiembrie să facă planuri și repetiții. Au concluzionat că tonul domol și pauzele lungi le vor fi de folos în conversațiile cu ai lor.

Sarmalele, primele ei sarmale se aflau la cuptor. Știa de la mama ei că sarmalele se fac în ajun, dar ea avea alte planuri pentru 24. Ziua de 24 era programată pe ore. După cafeaua de dimineață, Vesna urma să părăsească casa și să se pregătească pentru Crăciun: manichiură, pedichiură, tratamente, masaj, coafor.

Peste tot în casă mirosea a sarmale. Ea se străduise să rețină mirosul în bucătărie, dar Alex, după ce o îmbrățișase scurt și o sărutase pe gât deschisese larg ușa. Să miroase în toată casa, ăsta e Crăciunul. Își luă paharul de vin, își trase scaunul și se așeză la masă să răsfoiască reclamele de la Kaufland. Atunci sună interfonul. Sări să deschidă, era verișoara ei care locuia lângă. Ea și Alex, Iulia și Andrei cumpăraseră acum trei ani un duplex. Iulia era însărcinată în primul trimestru. Revenea acum de la control.

Îi deschise ușa cu paharul în mână și cel mai larg zâmbet. Primul intră Andrei care nu salută, dar o privi sugestiv pe Vesna. Îi cerea ajutorul. Fără să înțeleagă prea multe se repezi la Iulia. Fața îi era scăldată de lacrimi, iar buzele îi tremurau. Părul blond, prins într-un moț în vârful capului, părea o minge de foc. Razele soarelui picau direct pe Iulia și îi transformau firele epidermice în fire de aur.

O ajută să se dezbrace, o descălță, iar pe Andrei îl trimise să-și toarne un pahar de vin și să-l cheme pe Alex. Ea își așeză verișoara pe un scaun și o mângâie pe obrazul translucid. Începuse să transpire abundent și își lipise brațele de corp. Iulia urma să facă mâine un avort. Inima bebelușului a încetat să mai bată. Pur și simplu s-a oprit.

Au rămas amândoi peste noapte. Ce mai noapte! Iulia se prefăcea că doarme și își afunda capul în pernă ca să nu o audă ea că plânge. Dimineața la șapte s-au ridicat, s-au îmbrăcat într-o liniște sinistră și au pornit amândouă spre spital. Imediat le-a preluat doctorița, Iulia a plecat cu doamna doctor Cojocaru, iar ea a rămas să aștepte pe hol. S-a trântit pe canapea și a început să citească pe afișe. Crezi că ești însărcinată? Copilul tău consumă prea multă apă?

I s-a făcut foarte cald. A renunțat la geaca groasă. A încercat să butoneze telefonul, dar reținuse apă peste noapte, iar mâinile îi erau umflate și mișca degetele cu greutate. Și-a privit mâinile. Degete lungi, unghii dreptunghiulare.

O doamnă grasă s-a așezat lângă ea. S-a retras puțin în stânga pentru a-i face loc doamnei și a salutat-o scurt. Dorea să revină la unghiile ei.

– De ce ești, mamă, aici?
– Însoțesc pe cineva. Aștept să iasă.

Și-a mutat din nou ochii la mâinile ei. Doamna respira greu. A privit-o pe furis. Avea un piept imens, niște sâni ascuțiți care împungeau puloverul. Fusta de tafta foșnea la contactul cu vinilinul canapelei.

– În loc să fiu acasă să gătesc, eu sunt pe la spital. Nici nu știu ce am, dar săptămâna trecută, Gelu a lu vecinul de la vale a murit de cancer. A fost sănătos sau așa am știut toți. Nu lua medicamente, nu-l durea nimic și a murit. Sunt de la Sânnicolau de loc. M-am gândit că am și eu cancer. Parcă poți să știi? Nici de Gelu nu am știut. Femeie la 50 de ani ca mine să umble prin spitale în ziua de ajun.

– Nu vă înțeleg, îmi pare rău. De ce sunteți la spital? Vă doare ceva?
– Mă fata mea, sângerez de ieri. Știi tu! Am intrat la menopauză din 2011. De ce sângerez, spune tu?!
– Atunci sunteți la locul potrivit, o să vă facă bine domnii doctori.
– Parcă poți să știi, Gelu a murit într-o săptămână. Dar fata cu care ești, ce are?
– E programată pentru chiuretaj, nu i-a mai bătut inima copilului.
– Mă uit la tine, câți ani ai? 20?
– 30.
– Și prietena ta?
– Verișoară. Tot 30.
– Ei, lasă că voi sunteți tinere, dar eu, femeie de 50 de ani, cu nenorocirea asta pe capul meu! Uite că mă cheamă.

Vesna a privit lung în urma femeii. Puloverul gri, fusta neagră, mersul greoi și pulpele groase. Femeia trupeșă de la sat. Ar fi râs, dar își puse frâu. Oricând putea să iasă Iulia pe ușă și nu dorea să o jignească. Cine știe ce gânduri avea în momentele astea.

Mai așteptă vreo 20 de minute după Iulia. Ieși palidă. Dadu mâna cu doctorița și părăsiră spitalul cu o foaie albă și lungă în mână. Merseră în tăcere până la parcare. O mânca limba să-i povestească despre femeia de la Sânnicolau. În mașină, după ce o urmări puțin, îi ceru permisiunea să-i povestească ceva. Umorul negru din întâmplare nu o necăji pe Iulia. Ridică ochii la Vesna, ochii ei mari, ca ai unei vaci tinere cum se amuzau ele, și începu să râdă în hohote.

– Cancer pe naiba, baba era însărcinată!

No Comments Yet.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


Te rog sa rezolvi enigma de mai jos: *