De ale Marei

Un text ușor de luni dimineață.
În ultimele zile am observat la fata mea o reluare de caractere, al meu și al tatălui ei. Firește că este vorba de genetică, o știință de care nu am habar, dar care mă fascinează.
O să povestesc totuși despre mamă, despre tată prin comportamentul ei.

Mara a fost și a rămas matinală de când era bebeluș, ora noastră de trezire este undeva între 6.30 și 7.
Ne aflăm la Severin de câteva zile iar dimineața la ora 7 Mara cere laptele. Pe lângă lapte, mai are o cerere.
Mama, lapte. Mama, plajă. Aici clar este fata mea.
Primele mele amintiri redau foarte clar plaja, Dunărea, colacul, prosopul și săpunul.
Într-o zi la prânz, Mara mânca iar mătușa ei i-a cerut ceva din farfuria ei.
Mani, dacă vrei să mănânci, să-ți comanzi. Aici clar este fata tatălui ei, căci el nu împarte mâncarea.

E fascinant să te poți privi într-un metru de om care repetă atât de firesc un fel de a fi.

2 Comments
  • arakelian
    iulie 25, 2013

    si fiica mea ma copie. Si inca cat! eu imi recunosc gesturi, cuvinte zise la suparare, mimica, etc. Multe insa sunt vazute si copiate din subconstient, nu e doar genetica…

    • dunia
      iulie 25, 2013

      Cu siguranță nu e doar genetica, Mara mea are un prieten imaginar cu care se poartă cum mă port eu cu ea.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *