Dunia, conținut autentic sau furnal de marketing

La final de 2017 am primit un reproș pe blog. La un text anume, articol pentru care am fost răsplătită, mi s-a comunicat că am trecut de la conținut autentic la furnal de marketing și publicitate.

Toți anii investiți în persoana mea, lecturi de specialitate, cursuri, conferințe, influențe, s-au remarcat. Prima dată mi-am luat flatarea. Aha! Așadar, blogul are conținut autentic.

Ce anume l-a făcut o autoritate recunoscută? Întotdeauna am scris despre cărți, teatru, călătorii, artă și cu exces de zel despre mine. În prezent continui. Cărțile au generat conținut autentic? Temele desprinse din artă?

Întrebări retorice, sunt convinsă că datorez mult lecturilor.

Ce anume l-a făcut furnal de marketing? Răspuns singular: articolele plătite.

De-a lungul anilor am avut puține asemenea articole. Înapoi în 2006, nu știam că există posibilitatea ca un blog să devină o sursă de întreținere. Scopul meu a fost să scriu, să mă responsabilizez. Descoperirea unei paradigme bănești mi-a revenit după un timp. Dar ca să câștig, se impunea un transfer de putere: de la persoană la subiecte de actualitate sau de alcov. Am refuzat asemenea stăpâni. Condițiile de viață prielnice prin parteneriatul cu tatăl copilului meu au îngăduit pretențiile intelectuale. Dar condițiile de viață s-au schimbat. Fără susținere, am sucit perspectiva blogului. Rațional am decis să-l trasform în resursă financiară.

S-au ivit, ca ghioceii în luna ianuarie, un articol, două, trei articole plătite. Să zicem că am adunat un buchet. Nu-mi este rușine, nu am apucat pe calea greșită, nu mă prostituez. Direcția s-a modificat.

Caloriferul îmi curge la bucătărie, facturile vin în fiecare lună, geamurile de la terase produc o muzică tânguită când bate vântul. Conținutul autentic nu-mi îngrijește decența traiului, nu mă scoate la cină, nu-mi cumpără pantofi, nu-mi alină dorul de ducă, nu-mi plimbă copilul prin muzee, teatru și librării.

Dostoievski, spectacolele lui Vișniec, lansările de carte cu Adriana Babeți, cugetările despre a fi, a avea, a deveni nu mi-au pus nici pâinea pe masă. Mi-au construit o oarecare faimă. Eu sunt Dunia aristocrată în unele medii. Ce face în schimb conținutul autentic? Mă umple de satisfacție. 

Blogul reprezintă locul meu de muncă. Aici lucrez. Cu el mă întrețin. Un articol plătit nu scade calitatea. Îmi pare rău că unii dintre dumneavoastră considerați răsplata o decădere. Subiectele care ajung pe blog se potrivesc într-un fel sau altul cu valorile mele. Nu mă lepăd de învățături, am depus un efort colosal în autoeducație.

Îmi doresc să am cât mai multe articole cu recompensă, muncesc mult pentru, iar dacă unii aveți cumva vreo așteptare de la mine, vă spun, dar nu vă pot promite, că nu intenționez să dezamăgesc pe nimeni.

Vreau să muncesc, vreau să fiu plătită pentru, vreau să mă simt apreciată. Nimic special, doar viață.

Foto: Simona Nutu

11 Comments
  • Marius Cucu
    ianuarie 5, 2018

    Probabil mai sunt si oameni invidiosi. Treci peste 🙂

    • dam167
      ianuarie 8, 2018

      Ai citit comentariile în cauză? Mie mi se pare cam aiurea să-i faci pe oameni invidioși când ăia și-au alocat timp să-ți scrie o părere în baza unor argumente în rubrica de comentarii. Da, poate nu ești de acord cu ei și implicit nu vei lua nici o măsură în consecință, dar formartul unui blog e unul care înclină spre dialog așa că oamenii au presupus că autorii sunt deschisi la el – nu sunt, din diverse motive.

    • Dunia
      ianuarie 9, 2018

      Nu cred că e vorba de invidie aici. Mai mult un complex de superioritate, dacă m-aș angaja într-o analiza, dar nu o s-o fac.

  • TmBlog
    ianuarie 5, 2018

    Nici acum nu am reusit sa inteleg de ce oamenii reactioneaza atat de rau daca simt ca scrii un articol remunerat. Au impresia ca vine sfarsitul lumii, se simt tradati and stuff…Nici nu cred ca o sa inteleg vreodata

    • dam167
      ianuarie 8, 2018

      Ei, te faci că nu înțelegi. S-au săturat oamenii de reclame, asta în primul rând. În al doilea rând, când reclamele n-au legătură cu ce e pe site bate mai tare la ochi. Dacă tu câștigi bani din publicitate ești mai flexbil pentru că ești în aceeași barcă, dar oamenii care nu au legătură cu domeniul ăsta nu înghit prea ușor publicitatea, mai ales la cât de fermecătoare e aia din România.

      • Dunia
        ianuarie 9, 2018

        Dam, sunt sătulă de publicitate dacă mă uit la un film la un post de televiuziune. Sunt sătulă de publicitate când ascult o melodie pe youtube. Pe un blog nu am de ce să mă satur de publicitate. Am dedus părerea ta despre conținutul unui blog și există joncțiune la perspectivele noastre. Totuși nu sunt de acord cu ”oamenii … nu înghit ușor publicitatea.”

        Nu datorez cititorilor articole academice. Îmi datorez mie un trai decent. Sunt absolut convinsă.

  • Vlad
    ianuarie 6, 2018

    Deloc necesară și, personal, nu aș fi publicat-o (#noexcuses), fie și măcar ca și un apropo cuiva, consider articolul tău o ”frumoasă non-scuză”. Congrats, dar aceștia nu vor înțelege/răspunde încheierii deși raționale, mai degrabă emoționale. 🙂

    Cât despre înțelegerea respectivelor interpelări, sunt în asentimentul ante-comentatoriului Marius Cucu, dar pe lângă invidie, există o anumită doză de ”pretenții ale cititorului” blogului, în privința modalității de ASUMARE și PREZENTARE a conținutului (sau a unui parteneriat de acest fel) remunerat.

    Curaj, continuă drumul de puțini bătătorit (cel puțin la nivel local/regional)!

    • Dunia
      ianuarie 9, 2018

      Eu știu că orice cititor face un pact cu ficțiunea. Am învățat asta la facultate. Nu mi-am tocit coatele neapărat cu teoria, dar pactul acesta conține bun simț și l-am reținut ușor.

      Despre invidie nu am ce comenta. Am răspuns și mai sus, e mai mult complex de superioritate. A fi sau a nu fi Dumnezeu.

      Mulțumesc pentru încurajări, muncesc și fac planuri pentru a transforma blogul în redacție. Mai exact vreau să fiu plătită pentru munca mea și vreau ca fiecare colaborator să fie plătit pentru munca lui.

  • dam167
    ianuarie 8, 2018

    Eu zic că ar trebui să-ți faci un sistem de donații – atunci ai să vezi dacă e dispus cineva să plătească pentru conținut. Așa e cum zici tu – facturile vin și suntem săraci. Normal ar fi să te plătească cineva să scrii despre aplicații de scris, cărți, edituri, librării, biblioteci etc., nu despre ..os.
    Cred că e mai ușor de digerată publicitatea pe site-uri de care ai nevoie pentru ceva anume, dar ceva ce își oferă doar o formă de divertisment e ușor de criticat sau de dat la o parte. Noi românii încă nu plătim pentru lucruri care ne-ar ușura viața, dar mai pentru ceva de care nu ai neapărat nevoie. Pe blogurile din România nu prea cred că e ceva de care să aibă cineva nevoie.

    • Dunia
      ianuarie 9, 2018

      Fără donații. Am o firmă, un cont, contracte, facturi și chitanțe. Tai facturi, completez chitanțe. O să pierd cititori, o să câștig cititori. Scuze nu o să-mi cer niciodată pentru munca mea.

      Am altă percepție despre bloguri. Găsești ce ai nevoie pe ele, depinde de persoana care scrie pe.

  • case de marcat
    ianuarie 11, 2018

    cu siguranta optez pentru prima varianta de continut autentic

Dă-i un răspuns lui Vlad Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


Solve : *
7 − 3 =