Intalnindu-te cu o veche iubire

De 2 mai, 2011 7 No tags

Orice relatie se bazeaza pe vorbarie, pe comunicare ar spune un psiholog, fie el fin, fie licentiat. Vorbarie in iubire, vorbarie in prietenii amicale. De putin timp insa, un ochi mare imi proiecteaza mintea cand ma gandesc la prietenii mei, in oala asta amestesc genurile si platonicul cu amorul. Nu ma refer stric la nimeni si arat cu degetul pe toata lumea.
Ochiul acela mare ma supravegheaza, uneori ma desprind atat intr-o discutie incat par sa ma ascult si sa vorbesc in acelasi timp. Mi-am ucis entuziasmul, desi niciodata nu m-a caracterizat, sunt doar vesela sau excesiv de vesela.
Si uneori relatiile mele ma sfarteca, imi usuca spiritul, iar aici mintea nu-mi mai proiecteaza un ochi mare ca imagine reprezentativa, ci un tren care se indreapta vijelios spre mine.
In momentul asta ma intorc spasita la carti, scrisul ma imbie prea putin, ba chiar ma infurie.
Sa fie vreo doua saptamani, cand plimbandu-ma cu Mara mea prin mall, am intalnit fratele unui bun prieten din liceu. Am salutat vesela si i-am cerut numarul de telefon al fratelui sau. In timp ce cauta stingher in agenda telefonului, mi-a spus ca imi indeplineste cererea, dar sa am grija cand il sun, caci se insoara la vara.
Am o inima fragila, dar mint cu ochii.
Mi-am ascuns umilinta si uimirea intr-un ras excesiv si i-am prezentat fata mea, Mara mi-a stat gaj pentru o demonstratie stupida de intentie curata.
Abia atunci mi-a facut cunostinta cu sotia lui.
Cu acest frate, cel caruia ii doream numarul de telefon, nu am impartit nici macar o simpatie pe o aripa de fluture, doar amici ai dracului de buni, lui ii placea mancarea mamei mele, eu adoram faptul ca e sasait si avantajul de a petrece timp cu cineva fara implicatii emotionale.
Intamplarea asta, si multe alte episoade din Tanarul si nelinistitul serial din viata oricarei persoane, m-a facut sa realizez cat de mult sufar.
Caci sufar.
Ma fac foarte usor iubita si ajung sa iubesc foarte rar, iar atunci dau totul. Imi iubesc toti fostii cu care am impartit o perna, toti prietenii cu care am mancat din aceeasi farfurie. Pe unii ii dispretuisc azi, pe unii nu-i mai respect, dar de iubit ii iubesc pe toti.
Mi-a greu sa ma pliez pe cerintele vietii de adult, nu pot sa am prieteni doar de pahar, sufletul meu vrea prieteni in preajma carora tacerea nu reprezinta o problema.
Cat de bine le sade oamenilor, intalnidu-se cu o veche iubire, sa se salute si sa se indeparteze fara un zambet?
Am iubit degeaba in viata asta, cu folosul experientei.
Stiu ca majoritatea isi ingroapa trecutul, dar plamadirea mea isi are educatia in toate fostele relatii, picatura cu picatura, om cu om au construit in alcatuirea mea, iar azi stau om in oglida mea, Mara ma face radioasa.

7 Comments
  • Cârtiţoiu'
    mai 2, 2011

    Recunosc că n-am mai citit demult ce scrii. În parte pentru că lirismul tău mă întristează de multe ori şi-atunci îl evit.

    Şi acum m-am întristat oarecum, dar pentru că m-am regăsit în cuvintele tale.

  • dunia
    mai 2, 2011

    @Cartitoiu

    Imi pare rau k te intristez, cu siguranta nu-mi doresc asta.

  • MeetTheSun
    mai 3, 2011

    Imi place enorm ultima parte, de la „Caci sufar…” in jos.
    E asa de pur textul, de curat, de autentic. Sinceritatea e o sursa de vesnica mirare, nu cred ca ii e ceva mai drag sufletului decat un om sincer!
    M-am regasit in unele randuri / stari sau doar am rezonat in altele. M-am intrebat eu cum (mai) sunt… si asta mi-a placut la nebunie… provocarea!

    Pentru acest post si pentru sensibilitatea atat de demn purtata,
    „e frumos, e prea frumos la tine-n suflet”

    Numai de bine, cu mult drag,
    Claudia

  • Cârtiţoiu'
    mai 3, 2011

    Ştiu că nu. Doar că e greu de explicat de ce se întâmplă. Probabil mai trebuie să mă întăresc eu. 🙂

  • dunia
    mai 3, 2011

    @Claudia

    Multumesc de vers si sunt incantata de provocarea lansata.
    Cuvintele tale ma facura sa ma fastacesc,

    Cu acelasi drag mare.

    P.S. Ascult acum si melodia. 🙂

    @Cartitoiu

    Trebuie lucrat mai mult in partea dreapta, la yang. 🙂

  • Dan
    mai 4, 2011

    Cum o mai cheama pe veverita de-acolo, din parcul din Vatra Dornei? Pe stra-stra-moasa ei de acum 25 de ani o chema Mariana. Nu de alta, dar tocmai vorbeam despre veverite.

  • dunia
    mai 5, 2011

    @Dan

    M-as baga in discutie, dar nu am habar de Mariana, dar barem de vreo urmasa a ei.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *