Fata diplomat

De 29 Feb, 2008 0 No tags

Ma numar printre persoanele norocoase care pot spune cu mandrie ca au cel mai bun prieten. Fiinta aceea care iti este alaturi fara s-o simti si se impune majestuos in orice prilej mai impiedicat, sufletul acela mare care vine sa-ti completeze tacerea intr-un episod al lacrimilor, omul asta mic care stie ca a rade cu pofta inseamna un triumf in societatea umana.
Fara a ne alege prietenia, s-a intamplat sa fim prietene in acea perioada in care iti trebuie extrem de putin interes, ca sa nu zic nul, de a placea pe cineva! Poate pe noi ne-a unit prajitura diplomat de la cofetaria Domnul Goe. Oricum am purces la drum de la o secunda prozaica. In timp ce, a devenit important si curios. Suficient de vesele cat sa incantam privirile, ni se atragea atentia asupra acestei relatii seducatoare, dar amagitoare cu care ne mandream.
Cuvantul acesta, relatie, ne facea sa stambam din nasucuri si sa radem. Cine credeti ca a gandit macar o clipita raportul dintre noi, in schimb, am tesut ca paianjenii fire invizibile la legamantul, inlantuirea care eram. Si asa m-am ales cu un prieten si D-zeu a fost binevoitor si bland, si mi-a mai prins inca o prietena in plasa de paianjen, si peste un timp, inca o prietena!
Si astfel mi-am insusit cantecelul cu panza de paianjen si cu elefantelul, pana intr-o zi…
Nu a avut nimeni dreptate! S-a prapadit pe drum una din ele, a incetat sa ma-ndrageasca soptindu-mi in ureche functia de multime vida care o s-o indeplinesc in al ei cuget de Dalila( exclus aceea care continua sa devoreze si azi aceeasi prajitura diplomat)! Si m-am simtit umilita, si-am ras, si-am plans, si am pierdut copilul din mine!
Organizata social, de la aceasta imprejurare nenorocita m-am surprins personaj, desi creierul functiona. M-am trezit vorbind spaniola si cineva ma striga Maria Fernanda sau Consuelo, sau Guadalupe… Actiuni neverosimile au continuat sa se desfasoare nestingherite. Cineva, oricine sau oarecare mi-a transat elegant si raspicat sentimentul de incredere in fata diplomat. Irascibila si suparacioasa de fire, am reluat conversatia, repetand cu o mina de gradinita, informatia, doar pentru a ma asigura ca am inteles bine.
Da, pricepusem perfect, nu doar bine, si da, fusesem mintita de una din cele mai bune prietene conform acuzatiei formulate de cineva, oricine sau oarecare!
Excelent! Strasnic!
N-am ezitat nici cat sa clipesc. Era acolo, indeniabila si darza, confienta mustea. Sentimentul de neincredere nu s-a simtit asijderea cum noi nu constientizam rotirea planetei.
Poftim magarie, poftim fapta marsava care izbeste falnic ca o demonstratie facuta mie insami ca totusi continui sa fiu om.