Am donat sânge acum ceva vreme, nu pot pune degetul pe calendar, nu-mi amintesc exact data, dar cifra, în acest caz, e redundantă. Am donat sânge pentru cineva anume, pentru un fost profesor de la facultate.
Fără falsă modestie, aș fi păstrat acest fapt pentru mine, dar în urmă cu câteva zile m-a sunat domnul profesor. Un telefon cu o intenție clară. Ce m-a determinat să scriu stă chiar în răspunsul meu.
După ce am primit mulțumirile, nu fără să mă fâstâcesc, chiar și într-o astfel de comunicare, domnul profesor m-a asigurat de reciprocitatea gestului într-un caz similar.
Am râs, într-un do înghițit, și l-am asigurat eu pe domnul profesor că gestul meu și-a primit plata în facultate. Și eu am primit în facultate, iar în prezent am dat o parte dintr-un întreg de care am beneficiat ca studentă.
Fără certitudine, dar cu o puternică presupunere, cred că domnul profesor nu se aștepta la răspunsul meu.
După ce am închis telefonul, m-am gândit la Noica, la buruienile lui.

Discipolul vine la tine să-ți ceară. Tu trebuie să-l înveți că n-are nimic de primit, că trebuie să crească. Discipolul vrea să devină iederă. Trebuie să-l lași să fie ce trebuie să fie: chiar buruiană. Și cel mai frumos sfârșit al tău – fertilitate! – e să te năpădească buruienile.

Sunt și eu acum buruiana domnului profesor și descriu o foarte mare satisfacție. Presupun că satisfacția domnului profesor este și mai mare, sentimentul de plăcere fiind răvășitor.

Un asemenea sentiment am experimentat zilele trecute când așteptam ceva date pentru a scrie o factură. Cuvinte de vânzare, minunata mea lume nouă, aduce uneori niște satisfacții sufletești imense. În ceea ce privește financiarul am plângeri, dar revin.
Eu așteptam date, dar înaintea lor am primit aprecieri și o asigurare a competenței mele. Eul meu se tăvălea în mine de plăcere. Orice cuvânt frumos, orice apreciere ne ajută creșterea, iar eu încă cresc și intenționez să mai cresc.

Am alăturat aceste două experiențe, înseamnă enorm pentru mine, înseamnă enorm pentru ceea ce urmează să manifest, dar mai ales să acționez pe viitor.
Vreau să cresc în fiecare zi, iar limita mea e limita omului, doar moartea o să finalizeze desăvârșirea.