Consumul de carne e expirat

10259816_784242278252595_3196881789466202536_nÎncep să devin din ce în ce mai obraznică. Tac cu intenția de a sfida. Intenția, nu mi-e străină, nu o ocolesc.

O să vă arăt imediat un exercițiu de cum fac.

Există în jur oameni, în jurul meu, să lucrăm personal, care tot ceea ce vorbesc este categoric. Parcă nu au auzit de perspective, parte sau unghi. Când mai adaugă, în loc de punct, ascultă-mă pe mine, mă cuceresc pe loc.

Și tot în jurul meu există persoane care îmi cunosc convingerile sau părerile. Datorită unora, păstrez nota pozitivă, ajung uneori să-mi susțin aceste păreri. Mă simt atunci ca Spartacus sau oricare alt sclav care era aruncat în arenă să lupte.

Aruncată în luptă, în ultimul timp tac și rânjesc. Articulez ceva apăsat, iar apoi mă retrag. Vă povestesc un episod. Redau.

Cineva apropiat mie:  Dunia l-a citit pe Freud. E cu Freud.

Altcineva apropiat de cineva: Freud e expirat.

Eu: Freud nu mai este actual aș zice. De facto, Freud a pus bazele psihanalizei. Apoi refuz să mai vorbesc. Resping orice provocare. Schimb subiectul cu aprecieri despre vreme sau plăceri culinare. Îmi place carnea.

Consumul de carne e expirat. Omul actual ține pasul cu gastronomia și e vegetarian sau vegan.

De facto: genele sunt egoiste. Rămân la consumul de carne.

Mâncare = 1. acțiunea de a mânca și rezultatul ei

Caut de mai bine de jumătate de oră o frază de început. Fie și propoziție! Nimic. Nici Beethoven nu mă ajută. A făcut-o de multe ori ca să nu-i dau acum o șansă. Vioară, pian, andante, allegro, eu știu atât: mâncare.
De șapte zile nu am consumat mâncare solidă, doar lichide, mai exact un sirop de arțar și palmier. Am început săptămâna trecută o cură de detoxifiere a organismului.
Da, cred cu tărie și convingere în eficieța și necesitatea acestor cure.
Eu nu sunt consumatoare de carne, eu iubesc fripturile, fie de porc, vită sau pui. Pe lângă friptură, din când în când, lucidă de altfel, savurez preparatele de fast food. Nu le dau aici numele, mărturisesc însă că dacă aș dispune de o putere de decizie, le-aș închide. Da, o măsură și o atitudine dictatorială, dar alimentația asta pe termen lung distruge organismul uman.
Mărturisindu-mi imensa plăcere pe care o simt când savurez carnea, aduc un foarte solid argument prin care îmi justific nevoia de cură de detoxifiere.
Așadar, azi mă aflu în a șaptea zi. Cura durează zece zile. În toată această săptămână am analizat foarte mult mâncarea și tot ce implică și se desprinde de aici.
O să procedez așa.
Iau cuvântul: mâncare. Deschid dicționarul.
Mâncare = 1. acțiunea de a mânca și rezultatul ei. 2. prânz, cină, masă. 3. ceea ce se mănână; hrană, aliment.

Cu primul sens m-am luptat în primele zile ale curei. Lipsa acțiunii de a mânca a creat un conflict deschis cu impulsurile la care creierul nu primea nici un răspuns. Mâna nu ducea nimic la gură, gura rămânea nefolosită.
După a treia zi, am început să gândesc mâncarea. Prânzul. În viață, timpul pe care îl presupune viața, omul aloca mâncării foarte mult timp. Mâncăm aproximativ de trei ori pe zi, luăm gustări între. Mergem să luăm prânzul cu prietenii sau familia, pregătim cine. Facem cumpărături pentru toate aceste mese. Am realizat frumosul pe care nu l-am observat în acestă acțiune: de a lua masa.
Dacă stabilim un prânz sau o cină la restaurant, avem grijă să alegem o ținută îngrijită, uneori elegantă. La restaurant, înainte să vină platourile minunat aranjate, conversația. Ah! Conversația! O conversație de calitate exprimă esența, fundamentalul existenței umane. Consumul e dublu, de delicatese culinare și de delicatese umane. Mintea interlocutorului semnifică tot hrană.
Al treilea sens, ceea ce se mănâncă, ce încântare pentru simțuri! Aștept cu nerăbdare să-mi miros prima mea masă după cură. O s-o miros cu ochii închiși și o să zic mulțumesc.

A mânca poate fi confundat cu a fi fericit prin starea de bine pe care o provoacă.

Eu îmi aștept fericirea.