dunia.ro posibil cel mai bun blog de carte din România

13115524_1197318856944933_969055190_nUrmează o înștiințare scrisă și expusă public. Nu știu cât este de interes general.

Mi-am înscris blogul la un concurs pe Hyperliteratura, Cel mai bun blog de carte din România #2016 (ediția I).

Cititorii nu au nimic de făcut, nu se votează, există un juriu. Vă anunțam. Rar am participat la orice fel de concurs, nu știam să pierd. Am învățat. Pentru personalitatea mea, esențială este participarea și nu pierderea sau câștigarea.

Text scurt. Mulțumesc.

Leon Dănăilă, 18 brevete de inventator și 10 de inovator

646x404Oricât de neplăcute și plictisitoare găsesc manifestările bruște de pe facebook, le recunosc utilitatea. Am aflat despre medicul specialist neurochirurg Leon Dănăilă. O să las link la nume. V-aș da și timp, dacă ar fi cu putință, să citiți tot ce scrie.

Prima dată l-am zărit într-o fotografie în metrou cu un titlu țintind senzaționalul. Mi-e lehamite de senzațional, iar apucătura oamenilor de a stârni compasiune pentru un interes propriu, de deificare, mă îngrețoșează.

Un om merge cu metroul. O persoană alege ca mijloc de transport trenul subteran pentru a se reîntoarce acasă. Au considerat unii specialiști în probleme de morală, lumea întreagă e plină de ei, că nu se cuvine ca o personalitate asemenea doctorului Dănăilă să călătorească cu metroul, iar nu știu care alde, să dețină mașini scumpe și grețos de scumpe.

E firesc să alegi metroul ca mijloc de transport. În epoca noastră e rapid. Când am ajuns în marile orașe europene, Paris, Londra, Roma, Viena, Barcelona, Moscova, și am coborât la subteran, m-a încercat admirația și recunoștința pentru realizările societății actuale. Rar experimentez gratitudinea pentru colectivitatea în care mi-au fost date zilele. Metroul din Moscova a devenit punct de atracție, se vizitează ca oricare altă atracție turistică.

Dacă aș crea poezie, m-aș avânta să fac o odă metroului.

Lipsită de sensibilitatea poetului, la mine se impune o potrivire între concept și imagine, notez că metroul reprezintă un apogeu și mă bucur să profit de fiecare dată când am ocazia de înfăptuirea unor proiecte elaborate.

Alegerea doctorului Dănăilă dovedește spirit practic, inteligență, bun simt și o opțiune personală, evident nerespectată de părerea masei dornică să compătimească pentru a avea motive de ură.

Cu facebook-ul, cu puseul de femeie la menopauză datorat utilizatorilor, a ajuns și la mine numele doctorului și mă declar mulțumită. Mi-ar plăcea să-i citesc o carte sau două, cât îmi permite mintea mea. Întru respectul personalității și realizărilor doctorului Leon Dănăilă, deține 18 brevete de inventator și 10 de inovator, și este autor a 39 cărți de specialitate, lăsați mila și aruncați-vă ochii pe cărțile lui. Mila poate și să ofenseze, mai ales când nu există motive, ci percepții și false percepții ale vieții.

Eu aș alege Psihoneurologie, Sculptură în creier sau Chirurgia Psihiatrică. Rămâne de văzut dacă o să ajung în posesia lor.

Leon Dănăilă, de citit și admirat.

Cartea, o ceapă stricată

12916729_859233210855583_549964397761328541_oSunt aproape convinsă că o să intru într-un conflict. Scriu acest text și îmi asum consecințele.

În viață, dar mai ales pe blog, am evitat neînțelegerile, dar nu am fugit de ele. Când am simțit că nu mai pot să împiedic ceea ce urmează să se întâmple, am tras aer în piept și am participat cu bunăvoie la propria nimicire.

Am ajuns de multe ori în punctul acesta. L-am conștientizat. Diplomații, fariseii sau oamenii înțelegători se retrag. Eu merg înainte.

Am participat săptămâna trecută la o întâlnire a celor de la O carte pe lună. M-a atras subiectul, femei puternice dincolo de literatură, și m-a convins numele scriitoarei Simone de Beauvoir. Veselă, curioasă, am început să pun întrebări înainte să înceapă orice discuție despre subiect.

Am ascultat două prezentări de carte semnate Simone de Beauvoir. După, am cerut permisiunea să vorbesc și eu despre aceeași autoare. Succint, un cuvânt, două cuvinte despre primul volum din Al doilea sex. Nu poți să povestești cartea asta. Pentru volumul doi am subliniat condiția femeii în societate, raportul obiect/subiect, masculin/feminin, privilegiat/supus de specie. Am amintit, aproape am citat despre drama căsătoriei, nu există siguranța fericirii, iar de aici am pierdut controlul asupra discursului.

Am auzit la un momentat dat, o persoană, numele e lipsit de importanță, rostind că locul femeii este lângă bărbat. Așa scrie în Biblie. Un cuplu de gay nu trebuie să adopte un copil.

Prima reacție, m-am fâstâcit în scaun și am sucit gâtul să văd mai bine chipul celei care exprimase neghiobia de mai sus. Mă întrebam ce fac acolo și de ce mă chinui să caut oameni cu care să port un dialog despre cărți.

Cartea e ceva atât de intim! Legată de o minte, de o persoană, poate deveni o ceapă stricată. Ah! Ce duhoare am inhalat și am rămas cuminte și fără reacție în scaunul meu.

Am rostit: ce păcat!

M-am corectat ca arsă.

Nu am treabă cu Biblia, la mine păcatul e doar o greșeală, și e profund greșit să gândești așa. Ai fost vreodată într-un orfelinat?

Am primit un răspuns afirmativ.

Și ai prefera ca acei copii să crească acolo? Nu le-ar fi mai bine lângă un cuplu gay?

Da, tânăra a vizitat un orfelinat. Nu m-a frapat convingerea ei, ci atitudinea plină de rea voință. Da, mai bine să crească acolo.

M-am retras tristă, pe gânduri, descurajată, plină de îndoieli. Tinerețea manifestă neîndurare și cruzime. Lectura nu destupă minți. Și am fost atât de convisă de acest adevăr! Promovez cartea oriunde și oricum, am o campanie, #poartaocarte, dezvolt o afacere, Tricoul Inteligent. Totul stă pe credința în lectură, în puterile ei.

Ce putere are o carte dacă e citită după convingeri, dacă e citită în umbra obișnuințelor? Nici una. Am văzut cu ochii mei, am simțit prin fior reacția minții.

În plină descurajare, mă consolez cu Freud și Cărtărescu.

Zac.

Un personaj: mama

10494421_1455503474718362_175177638736088075_oZilele trecute am postat despre evenimentul Cititori pe biciclete. La enumerarea activităților, pe la mijlocul lor, a apărut numele meu.

Duminică, după pedalare, o să citesc din manuscris. Un vis de o zi stă între un răsărit și un apus al soarelui. Ziua mea a trecut. Visul meu s-a încheiat. Am rămas să merg mai departe.

Am ajuns mai departe cu câteva pagini. Am o idee. Nu am un plan. Am un caracter pe care vreau să-l construiesc cu acuratețe: mama. Îi port o deosebită grijă acestui personaj. Îmi doresc enorm să fiu capabilă de o asemenea muncă. O să am răbdare, o însușire nefirească la mine.

Duminică o să apar și în memoria celor prezenți cu un fragment din viitoarea carte. O carte fără titlu. O carte cu o idee și un personaj puternic, impresionant, apreciabil, cu o sensibilitate deosebită.

Îmi rămâne să-l construiesc.

Mama.

Duminică după pedalare.

Cu drag, pentru cocalar, fii cool, poartă o carte

11741735_1018769614799859_1422815226_nMamanul meu, de foarte multe ori, își apreciază mâncarea pe care a gătit-o. Pe același model, alt nivel, azi o să-mi apreciez articolul de ieri.
Mi-a plăcut nespus de mult. Nespus, dar spun: fii cool, poartă o carte în geantă, în mână, în minte!

Încântată peste măsură de acțiune – poartă o carte! – mi-am permis să visez asociativ. Mi-am luat mai multe imagini, un tricou, o carte, o casă de modă.

Ce tricou, ce carte, ce casă de modă?

Un Tricou Inteligent marca Dunia. O să mai povestim despre asta. O carte; poezie, roman, nuvelă, psihologie. Casa de modă Dolce and Gabbana.

Sunt mică. Sunt mică prin comparație, prin efectuarea unui raport între casa de modă italiană și marca Dunia. Alăturarea provoacă râset. Am anunțat însă visul asociativ. Am puterea de a-mi îndeplini o dorință prin imaginație ca mijloc. Deja sunt de neoprit. Mijlocul cu care lucrez este inepuizabil și inconsecvent.

O să trec la confesiune. Am o slăbiciune pentru pantofii și gențile de la Dolce and Gabbana. Cu inițiativa de ieri –poartă o carte! – jucându-mă cu imagini și imposibile realizări, mi-am zis că un aliat ca Dolce mi-ar permite accesul la o anumită categorie de oameni. Am notat ieri și despre categorii.

Cu designerii italieni aș ajunge la clasa socială dominantă, grupul social care se bucură de privilegii datorită bogăției, la actori, la sportivi, la cocalari.

Pauză pentru amuzament.

Cocalarii, acei șmecherași de cartier, reprezintă grupul meu țintă. Vreau, îmi doresc nespus să am accesul la mintea lor. Să-i provoc să o folosească manierat, fin, stilat. Un șmecheraș cu o carte în mână într-o cafenea, în mall, la piscină sau ștrand, la barul unui hotel m-ar umple de satisfacție.

M-ar umple de satisfacție.

M-ar umple de satisfacție.

Nu s-a blocat tastatura, dar simt deja în mine acest sentiment. E copleșitor. La ei pot ajunge prin Dolce and Gabbana. Cocalarii au nevoie de admirație fără discernământ, iar eu cunosc asta. Dolce and Gabbana are o asemenea admirație din partea șmecherașilor.

Un proiect între casa italiană și Dunia, inițiativa de ieri – poartă o carte în geantă, în mână, în minte! – ar purta cartea în stilul de viață al șmecherilor.

Să plece îndemnul de la Dunia, prin Dolce and Gabbana, mi-e limpede reușita.

La asta am visat ieri.

Azi am povestit.

Cu drag, pentru cocalari.

Fii cool, poartă o carte!

10447627_804511452892344_1362283271730232101_nDunia, ce vrei să faci cu blogul tău?

Am fost întrebată săptămâna trecută. Am fost întrebată și în lunile trecute, ba chiar și anul trecut.
De fiecare dată am ridicat din umeri. Prima reacție.

Suportând influențele unor personalități și persoane din viața mea, devenind atentă la nevoile indivizilor și ascultând mai mult în ultimul an, mi-e clar acum ce anume doresc. Am obiective și am un scop.

Exclamativ: Să fac din carte un accesoriu fashion!

Am ascultat și am observat. Există o știință, taxonomia, știința legilor de clasificare. O să încerc o clasificare:

Unele persoane se rușinează să fie văzute cu o carte în mână sau citind.

Unele persoane pretind că citesc din nevoia de a fi cool. A fi cool să se înțeleagă prin extraordinar, maniera reținută și interiorizată de interpretare în jazz-ul modern e doar pentru connoisseurs.

Stop. Recitiți.
Maniera reținută și interiorizată de interpretare în jazz-ul modern e doar pentru connoisseurs. Acesta este exemplul clasic de atitudine disprețuitoare, de prezentare în lume ca fiind cel mai grozav.

Recunosc și eu: desconsider mult asemenea atitudine. Mi-am propus să nu mai critic, să stau departe de critică. Nu reușesc întotdeauna, dar mă străduiesc.

Revin la clasificare.

1.
2.
3. Unele persoane citesc pentru a-și schimba caracterul, pentru a deveni cea mai bună versiune a lor. Eu numesc această versiune: Dumnezeul din mine, căci eu sunt DumnezEu.

Cu această clasificare, mi-am propus să muncesc cât mă ține mintea, e limitată din păcate, la a face din carte un accesoriu fashion. Nu cunosc neapărat mijloacele prin care o să ajung la scop, dar intenționez să mă folosesc de tot ceea ce dispun: un vocabular bogat, lecturi multe, un chip drăguț, șarmul personalității, senzualitatea inteligenței, sfaturile și sugestiile unei foarte dragi femei care mă sprijină în această idee nouă sau veche a unei aventuri donquijotești.

Despre obiective nu o să notez acum, o s-o fac gradual sau nu o s-o fac. Acțiunea aceasta depinde de interacțiunea sau lipsa de interacțiune cu cititorii. Aici am lansat doar un anunț.

Cartea – cel mai scump și neprețuit accesoriu al omului.

Fii cool, poartă o carte în geantă, în mână, în minte.

Doar poart-o!

Cartea.

Poart-o!

Soc și șoc

De 11 mai, 2015 3

ALT NUME Tronul reginei Jinga copyPrintre flori de salcâm și de soc, în așteptarea concertului lui Tudor Gheorghe și pândită de astenie, mi-e așa scăzută capacitatea de lucru rațională, aduc la cunoștință cititorilor blogului apariții noi la Univers.

Cărți noi, crude, de un verde crud pe care-l puteți descoperi dacă ieșiți în natură. Ieșiți! Acesta este un îndemn.

Și citiți! Acesta este un alt îndemn.

Editura Univers are următoarele titluri:

– Eduardo Caballero, Alt nume, altă ușă
– Alberto Mussa, Elegbara
– Alberto Mussa, Tronul reginei Jinga
– Clarice Lispector, Patimile după G.H

Ieșiți în natură, luați și o carte, orice carte. Dacă preferați unul din titlurile de mai sus, notați și aici câteva rânduri sau atașați o fotografie.

Vă mulțumesc foarte.

Un algoritm pentru nemulţumiri şi contradicţii

Întotdeauna am purtat cărţi după mine, dar de curând cartea nu-mi mai lipseşte din geantă. Această carte trebuie să îndeplinească nişte condiţii. În primul rînd să nu fie voluminoasă. În al doilea rând să-mi permită să părăsesc lectura la mijlocul frazei fără să-mi afecteze reluarea lecturii după un timp.
Aceste condiţii sunt necesare atunci când citeşti întrerupt. Eu citesc în acest fel. Petrec foarte mult timp cu Mara, iar uneori în acest timp tot ce fac este s-o aştept pe ea; să picteze, să coloreze, să se joace etc.
Cărţile lui Lucian Boia au devenit perfecte, mai ales eseurile. Şi povestirile scurte ale lui Marius Chivu. De curând am terminat De ce e România altfel? a lui Boia.
De atunci, prin impresionabilitate, revin nişte fraze şi nişte cuvinte.
Totul începe cu o întârziere impresionantă. Statele româneşti – Ţara Românească şi Moldova- se încheagă abia spre mijlocul secolului al XIV-lea.
Expresii: contribuţia străinilor, complex de inferioritate, formele fără fond.
Cuvinte: echivoc, onoare, valoare.

Mintea mea stă în aceste cuvinte şi expresii. Nu se joacă împreună căci nu e nici o regulă. Jocul presupune nişte reguli.
Aş putea încerca să folosesc verbul a hărţui.
Mă hărţuiesc aceste cuvinte şi expresii, în special un cuvânt: echivoc.

Habar nu am daca naţionalitatea mi-a bruiat devenirea printr-o parte ambiguă sau personalitatea a confirmat etnia prin neclaritate.
Etnie, naţionalitate. Nu pornesc un discurs despre acestea două, dar insist să se facă diferenţa.

Las în urmă orice discurs şi mărturisesc: sunt sătulă de mine, de toate contradicţiile din mine. Vreau un algoritm care să-mi rezolve prin orice calcul nemulţumirile şi contradicţiile.

Vreau un algoritm.