Coca Cola, decenii de angajament și taxe

Se impun niște scuze. Înainte de a trece la un articol nou, vreau să-mi exprim părerea de rău și să-mi justific o ținută de la un anumit eveniment.

Conform regulilor pe care singură mi le-am trasat, consider că e de bun simț să ne îmbrăcăm potrivit locului. Arăți prețuire, se întoarce respectul. Rar mă abat de la regulă, chiar și în împrejurări marginale personalității mele. Un exemplu ar fi biserica. Sunt atee, dar dacă se întâmplă să trec linia imaginară dintre sacru și profan, țin seamă de rânduielile credincioșilor. Mă acopăr cât mai mult.

Vineri am participat la un eveniment. Invitația din mail am frunzărit-o. Asta e justificarea mea pentru apariția cu șlapi pe covor roșu în prezența unor persoane cu autoritate și prestigiu. Da, comentez despre alții și mă pun și pe mine la zid când gafa constituie o indelicatețe față de persoanele prezente. Mi-a fost rușine de mine și nu ascund, nici nu mă fac că plouă. Cer doar înțelegere, nu așa mă prezint eu în lume.

În 30 iunie, când Coca Cola HBC România a anunțat publicului larg cea mai nouă investiție, introducerea unei linii de mare viteză pentru îmbuteliere doze (în cifre, 7 milioane euro), eu mi-am mai confirmat încă o dată că port un Paganel în mine. Zăpăceala celebră a personajului lui Verne mă face mai interesantă și nu neglijentă. Sper din tot sufletul!

Mi-am ascuns picioarele cât am putut pe sub scaune și mese. Mi-am notat în agendă anul 1995, anul deschiderii fabricii Coca Cola la Timișoara. Am ascultat discursurile. Au vorbit: Jaak Mikkel, Nicolae Robu și Hans Klemm. La ambasadorul Americii, Hans Klemm, recunosc că mai mult am ciulit urechea la sunete. Fonetica, cu structura ei acustică, o să ne țintuiască mereu pe bucata de pământ unde ne-am născut. Pe lângă certificatul de naștere, audiția și evoluția sunetelor limbajului articulat confirmă geografia. Putem să învățăm gramatical toate limbile pământului, dar niciodată nu o să le vorbim ca nativii.

Când am intrat în fabrică să facem turul, mi-am permis o recapitulare a băuturii carbogazoase în viața mea: bucurie și o senzație de sărbătoare. Nu știu voi, dar eu când văd Coca Cola fredonez deja: sărbătorile vin, sărbătorile vin!

În situația de față, investitorii vin, investitorii vin. Despre asta e vorba, de asta e nevoie: investitori în iubita sau detestata, oricum a noastră, Românie. O altă cifră: 241 milioane de euro contribuția lanțului de valoare la bugetul de stat.

Dacă în punctul acesta face cineva trimitere la zahăr, vă poftesc la un exercițiu de imaginație. Să zicem că poziția mea ar fi așezat. Acum mă ridic. Spatele drept, trag aer în piep și rostesc apăsat: sănătatea ține de măsură și de control.

Beau Coca Cola cu plăcere și savurez prăjituri cu zahăr că asta înseamnă în primul rând dulce. Nu mă amăgesc cu ceva dulce. Supraviețuirea ține de măsură, dar fericirea e strâns legată de desfătare, iar Coca Cola desfată oamenii.

Mi-aș dori, înainte de încheiere, să mai subliniez nevoia societății românești de investitori indiferent de naționalitate. Condițiile de viață nu devin mai bune cu atitudini naționaliste și tradiționale. Condițiile de viață devin și se păstrează bune prin universalitate.

Chiar azi am purtat un dialog cu Mara despre meserii. E în vacanță și merge cu mine pretutindeni: bancă, poștă, curier etc. Și se împotrivește, își dorește să iau și eu vacanța ca ea. I-am răspuns: de aceea e important să-ți alegi o meserie care îți place. Muncești cu bucurie și ai capabilitate să îndulcești aspectele plictisitoare și protocoalele.

Găsiți în acest articol câteva cifre, o selecție personală de informații din perspectiva unei persoane interesată de fapte și de acțiune, iar Coca Cola este o prezență locală de peste 25 de ani. Atenție, decenii de angajament și taxe!

Iar ultima investiție, cea mai rapidă linie de îmbuteliere pentru băuturi din țară, 25 de doze pe secundă, sper că am reținut bine, mi-a oferit ocazia să-mi reevaluez părerea despre lipsa compromisului. Rămâne în picioare. Prea multe compromisuri nu ar crește niciodată o firmă care impune valoare, frumusețe, mărime.

Cu asta am rămas eu după vizita în fabrica Coca Cola Timișoara: valoare, frumusețe, mărime.

În loc de punct,

Coca Cola