Probabil am un Crăciun minunat, dar nu știu

Este posibil să trăiesc niște zile minunate de Crăciun, doar că nu știu. Am nevoie să devină trecut. În prezent, pe lângă agitația firească, simt tristețe. De când îmi amintesc eu, o stare sufletească apăsătoare m-a încercat în preajma sărbătorilor. Aștept să se întâmple ceva. Nu s-a întâmplat niciodată. De aceea anul ăsta am plâns puțin.

În 24 decembrie am pregătit masa de Crăciun. Ca mamă despărțită, dispun de un program. Am ales 24 decembrie și o să aleg mereu 24 decembrie să-mi adun familia aparte în jurul mesei. De gătit m-am apucat cu trei zile înainte. Luni mi-am verificat pretențiile; pretenția de a aparține unui grup și pretenția de a găti pentru ceilalți. Într-un cadru restrâns, am băut și am mâncat ca orice familie de pe lumea asta. Suferința vine să ne deosebească, familiile fericite sunt la fel. Tolstoi a venit cu acest înțeles asupra familiei în Anna Karenina. Aș putea să recitesc romanul ăsta. Mi-a dăruit un nume dacă se va întâmpla să am vreodată un fiu. Despre Andrei e vorba, prințul Andrei Bolkonski.

După ce am mâncat, a venit și Moșul la copii. Mi-e greu, dar nu imposibil, să-mi potolesc furia. Copiii desfac darurile și au o bucurie de cinci minute. Trec de la un dar la altul fără febră. Eu știu sigur că am făcut febră când am primit un cărucior de păpuși. Am comparat pentru o mai bună înțelegere. Nu sunt nostalgică după vremurile mele și nu mi-aș crește fata după normele de atunci.
Seara m-am așezat cu Mara pe canapea. A venit cu două păpuși în brațe. Mama, te joci cu mine? Nu-mi place să mă joc, mă plictisesc. Gura rostește mereu: Desigur că ne jucăm! Uite, mama, ia tu păpușa asta, are rochie galbenă și adidași în picioare. Cum te îmbraci tu! Da, mulțumesc. Ce propui să ne jucăm? Alege tu, mama! Bine. Adevăr sau provocare.

De la acest joc, am ajuns să împletim păpușile. Mara și cu mine stăteam liniștite și concentrate pe canapea și împleteam părul. Câteva minute de slăbire a încordării ultimelor zile și m-au asaltat gândurile. M-am uitat la Mara. Scoate puțin limba ca mine când se concentrează. Mi-am zis că probabil am un Crăciun minunat, dar nu știu. La culcare ne-am retras târziu într-o criză provocată de lipsa unei cărți. Vreau să-mi citești ca să adorm și nu găsesc cartea! De ce nu găsesc cartea? Pentru că nu le pui la locul lor! Urlam la mine în cap. Gura a rostit: Putem să recitim Micul prinț, ce părere ai?!

Am simțit altfel cele câteva pagini din Micul prinț. Ca un om mare, și eu am nevoie de explicații de la Mara. Nu văd ca ea, deși perspectiva este importantă pentru mine. A adormit. Am privit-o, am sărutat-o ca în filme, ușor pe obraz, apoi am sărutat-o ca mine. Mi-am băgat nasul în gâtul ei și am inspirat lung. I-am scris somn ușor și te iubesc cu degetul pe chip și am stins lumina.

M-am apucat de acest text în cap.

22 a fost depășit

Am blogul de 10 ani. În acești ani, m-am implicat în câteva cazuri sociale. De fiecare dată doar când mi s-a cerut ajutorul. Așa se face că am scris despre lipsa de cărți în limba română la grădinițele din regiunea Cernăuți, raionul Hliboca, satul Iordănești și despre copiii Casei Faenza în 2011, 2013 și 2014.

Pentru Casa Faenza mi-a scris Florentina Iacob sau Flo cum o numesc eu. Ne cunoaștem de la grădiniță, iar în timp am dezvoltat o relație de prietenie. Ea a lucrat la Casa Faenza și tot ea are meritul de a se folosi de mine ca resursă.

Pentru copiii de la Cernăuți mi-a cerut ajutorul Adrian Misichevici. O resursă și pentru Adrian, dar nu una eficientă. Reacțiile au lipsit.

Nu am dus lipsă de reacții ieri după publicarea articolului în care ceream în numele a 22 de copii. Flo a solicitat din nou sprijin din partea mea. Am fost copleșită de numărul de persoane, luată cu asalt de numărul de mesaje, mailuri și comentarii.

22 a fost depășit. Am dat telefon și mi-am mărturisit neputința. Flo reprezintă persoana care mi-a cerut ajutorul, nu reprezintă DGASPC Mehedinți. Ea este doar omul meu de legătură și se ocupă de cele 22 de cazuri. Cum numărul a fost depășit, Flo mi-a comunicat că în grija DGASPC Mehedinți există 280 de copii.

În noua perspectivă, notez aici:

Cine dorește să facă o cutie, aici în Timișoara, propun data de 13 decembrie să fie data limită. Cutiile pot fi lăsate la Apiarium, Corneliu Coposu numărul 5, între 8 dimineața și 17 seara. În 14 vor fi expediate la DGASPC Mehedinți. Adresa: Str. Traian nr. 89 cod poştal 220132, Drobeta Turnu Severin.

Eu sunt omul de legătură de aici. Paula Aldescu, 0745 950493.

Flo este omul de legătură de la Severin, cea care se ocupă de cele 22 de cazuri. Florentina Iacob, 0724 186 289.

Vă mulțumesc.

Miercuri în 13 o să fiu toată ziua la Apiarium.

Foto: Bogdan Mosorescu

Să vină Crăciunul

Se apropie Crăciunul şi mi-am îndreptat atenţia spre familie. Am tras aer în piept. O să urmeze vremuri grele sufleteşti. Ce înseamnă familie pentru mine:

– Mara şi cu mine.
– Mara, tata şi cu mine.
– Mama şi tatăl meu. Divorţaţi.
– Sora, cumnatul şi nepotul.
– Familia tatălui Marei.
– Tatăl Marei şi iubita lui.
– Făt Frumos şi cu mine.
– Familia lui Făt Frumos.
– Prietenii apropiaţi.

Aici e depăşită numeric expresia să împaci şi capra şi varza. Multe verze, multe capre, cine-i păstorul?
Îmi imaginez mame citind acest text. O respiraţie de uşurare sau un zâmbet de triumf, ele au reuşit să-şi construiască o familie şi să o păstreze. Unele au acceptat infidelităţi, altele s-au convins că o viaţă sexuală satisfăcătoare nu e esenţială, câteva ignoră comportamentul urât şi sexist, puţine şi-au etalat frustrările şi au stabilit parteneriate.

Ultimele menţionate, mamele cu frustrări recunoscute, or să mă compătimească. Lor le mulţumesc. Dau dovadă de empatie.

Când stabileşti în viaţă că nevoile personale sunt la fel de importante ca nevoile unei forme sociale realizate prin căsătorie, o familie deosebită ca a mea, compusă din elemente diferite, pare conformă cu principiile şi cerinţele raţiunii.

Toţi ne dorim fericirea. Pentru noi fericirea a însemnat completare. La sărbători, cu toate elementele reunite, ne provocăm cantităţi imense de disconfort. Dar eu ştiu de ce şi am început să mă amuz. Familia funcţionează ca o psihoză. Neagă realitatea şi o înlocuieşte. De aici conflictele.

O să ne tratăm cu dulciuri şi vin.

Multe dulciuri, mult vin.

Să vină Crăciunul.

Mulțumesc

De vreo câteva seri adorm în gânduri împletite, caut cu obrazul în pernă o urare potrivită pentru cititorii mei.
Aseară, împletind și deșirând, am bătut genele, m-am adunat puțin în așternut și am mulțumit.
Anul acesta o să zic tuturor cititorilor mei mulțumesc.
Mulțumesc.
Cu voi știu că lumea este un loc mai bun.