Zice Dunia

De fiecare dată când citesc cărți grele, conținut, limbaj, opinii, teorie, sistem, îmi pun aceeași întrebare: Cum e posibil să existe asemenea autori, cu cititorii lor, iar lumea să continue fără nici o schimbare economică, politică, culturală?

Fac trimitere spre Paul Ricoeur, Memoria, istoria, uitarea.

În același ton, mă întreb cum părinții din zilele noastre afirmă și susțin că pruncii știu ce este cel mai bine pentru ei. Nu a citit nimeni Împăratul muștelor?

Dacă pui un gras și un slab să se împingă, cine o să cadă? Dacă pornești un conflict între o persoană timidă și una înfigăreață, cine o să câștige? Aici nu are nimic de-a face formarea mea în spirit darwinist. Aici vorbesc despre nevoia de instituții. Oamenii se slujesc de ele în aceeași măsură în care le slujesc. În cartea lui Ricoeur am găsit afirmația, deși nu-i aparține.

Disciplina e un construct, semnifică o nevoie a omului civilizat. Nu neapărat ceva ce ne dorim, dar vrem.

Îmi pun asemenea întrebări.

Mă străduiesc să trăiesc corect, dar râd înainte de toate.

Zic!

Foto: Diana Bodea

Merge și așa

Mi s-a povestit despre nașterea mea și copilăria timpurie. Am venit repede, din mașină direct în sala de nașteri. După ce am împlinit un an ne-am mutat de la bloc la casă.

Nu am nici o amintire despre apartamentul unde am locuit. Primele mele imagini își au sursa la casa părintească unde încă locuiește tatăl.

Casa au ridicat-o repede, dar interiorul s-a executat în timp. În intervalul ăsta am învățat repede și ușor o expresie: merge și așa.

Merge și așa dacă nu ne-am ținut de planul casei.
Merge și așa dacă muncitorii au turnat șapa diform.
Merge și așa dacă lăsăm scara fără balustradă, să aibă și fetele grijă.
Merge și așa fără parchet în primii ani. Lipsei parchetului îi datorez absența mea din excursia la Sarmizegetusa. Făceam pipi în pat.
Merge și așa dacă e instalația defectă pe partea aceea. Punem o lampă. Am citit Roșu și negru la o veioză care a mers și fără abajur.

Am crescut în cultura lui merge și așa. Pot zice că pe merge l-am perceput ca pe un firesc, dar era ceva din așa care mă făcea să mă îndoiesc de infailibila expresie. De exemplu de ce nu am înlocuit niciodată abajurul sau lampa?

Anii au trecut repede și am devenit parte din viața casei. Am preluat expresia în toate aspectele și mi-am dorit în liceu să meargă carourile cu dungile. Pentru că merge și așa.

La facultate m-am bucurat atât de tare de libertatea oferită de un oraș universitar că am reușit o detașare neintenționată. Când am revenit acasă pentru prima dată de la facultate m-am trezit cu de ce în gură.

Dar de ce merge și așa? Că poate chiar nu merge și rosturile de la baie mă irită până la o criză de nervi din cauza meșterilor neserioși.

Scurt istoric.

Străbunicii mei au trăit zile de război. Chiar și bunicul din partea tatălui a luat parte la război. În vremea aceea România era în proporție de 80% analfabetă cu o populația majoritară rurală. Meserie am învățat de la străini, nemți, unguri, turci.

Bunicii mei au experiența foamei, FOAME. De aceea mă năpădește rușinea propagandei vieții fără zahăr sau carne. Este sănătoasă, semnifică știință și progres, dar nu o pot duce din cunoașterea unor fapte și întâmplări.

Tata a mers la școală cu ghiozdan de carton. La maturitate a construit o casă și pricep acel afurisit de merge și așa.

E imposibil să-l aplici și să-l accepți în generația noastră. Nu pare, dar noi, copiii părinților noștri, ducem în spațiul acesta geografic o viață apropiată de supremația poporului. Nu am cunoscut foamea, dar am vizitat mulți Disneyland-ul.

Nu ne-am lepădat de merge și așa. Ajungi într-o comunitate, un grup. Lucrezi la un proiect. Pe parcursul desfășurării, te izbește în moalele capului un merge și așa. Detestabilă apucătură!

Lucrul bine făcut nu funcționează niciodată cu merge și așa. Dacă printr-o întâmplare iese bine, se numește coincidență. Câte coincidențe favorabile ați avut în viață? Eu număr una. Se numește Mara. Când muncesc singură sau într-o echipă țin foarte mult la respectarea regulilor și termenelor. Merge și așa nu e o opțiune.

Ne naștem. În timp ne disciplinăm. Cu voință. Nu pică din cer ordinea. Ține de alcătuirea noastră în societate și nu are legătură cu congenitalul.

Merge și așa dezvăluie și caracterul celui care practică.

Merge și așa e lipsit de mulțumiri intense și depline.

Un substitut fad.

Merge și așa.

Nu, chiar nu merge și așa.