Nu o să fiu vreodată descrisă ca o femeie serioasă

De jumătate de an sunt ambasador dm. Aproape le-am testat toate produsele, în special cele de curățenie. Când am început, s-a potrivit cu o schimbare din viața Marei. Am introdus deodorantul în igiena ei zilnică. Am avut despre ce să scriu. A urmat un articol despre scutece, apoi s-a lăsat tăcerea. Nici un produs nu s-a mai legat de vreo întâmplare cotidiană. Eu n-am știut să introduc.

Citesc tot ce-mi pică în mână de Virginia Woolf. Viitoarea colecție a Tricoului îi este dedicată scriitoarei. Aseară parcurgeam paginile romanului Între acte și am încremenit pe canapea cu ochii pe muget de vacă. Memoria, într-un efort nesusținut de teorie, mi-a servit două elemente de înțelegere ale autoarei: trivialul și poezia. Se împletesc ingenios în orice carte a Virginiei Woolf.

Așa se face că am rememorat ultima săptămână. Într-o zi spălam capacul de toaletă cu șervețele de la dm când mi-am zis. Nu-mi place de mine. În timpul ăsta m-am ridicat în picioare și mi-am așezat o șuviță care îmi gâdila nasul. După naștere m-am concentrat intens pe persoana mea, alcătuire și convingeri. Probabil aducerea pe lume a unei ființe m-a șocat. O glorie indelebilă a intelectului care a provocat autodidacticismul. Atunci l-am apucat pe Freud și nu l-am mai lăsat. Azi recitesc Opere Esențiale.

Nu-mi place de mine deoarece uneori mă pun în situații despre care știu sigur că în timp nu aș face nici un efort să le întrețin. Mă refer la conversații cu anumite persoane, pe anumite subiecte. Totuși vorbesc și țin să mă fac auzită. De ce?

Cum nu am un răspuns, simt că nu-mi place de mine. Mă dezamăgesc pe mine, lupt împotriva mea, iar eu asta am decis să nu mai fac. În vârtejul de gânduri, am lăsat vreo două șervețele în chiuvetă. Am uitat de ele, le-am acoperit cu sticle de produse, am dat drumul la apă. La un moment dat le-am apucat, le-am stors și bucăți din șervețele și-au făcut loc printre degete.

Nu sunt o persoană matură. Am doze de maturitate. Cât pot aprecia, nu o să fiu vreodată descrisă ca o femeie serioasă. Dezvoltată intelectual, fizic, prin înfățișarea mignonă, nu impun. Încă mă confundă lumea cu o fată derutată care nu stăpânește reprezentările lumii.

Reprezentările lumii le stăpânesc. Atunci am strâns puternic șervețelele. E atât de greu să fii interesant în ziua de azi. Mi-e atât de greu să fiu luată în serios. N-am răbdare, iar răbdarea e uneori supraevaluată, consider eu. Am zâmbit la pumnul strâns, indicator de furie. Câteva gospodine mi-au replicat că au renunțat la șervețele. Nu sunt biodegradabile. M-am obișnuit cu reprezentarea de gospodină ratată. Ba chiar îmi face plăcere. În casa mea țin să mă simt bine, insist să-i fiu stăpână, nu să îngenunchez după reprezentări trecute și patriarhale ale rolului femeii.

Șervețelele de curățare de la dm pentru capacul de toaletă sunt biodegradabile. Puteți să ștergeți și să le aruncați în WC. Am verificat.

Dozele mele de maturitate sunt în proporție justă cu dozele de imaturitate. Așa am descoperit părți care nu-mi plac la mine într-un stil de viață onest cu mine însămi.

Nu vreau să supăr pe nimeni, dar mai ales nu vreau să mă supăr pe mine.

Acesta este un articol reclamă la șervețelele biodegradabile de la drogheria dm.

Foto: Bogdan Mosorescu

Lupta istovitoare pentru a procura pamperși din Germania. dm are soluția

În funcție de circumstanțele vieții cotidiene, mă puteți judeca în două feluri diferite. În oricare dintre situații aveți dreptate.

Vă puteți întâlni cu mine la supermarket, iar Mara să aibă în mână crenvurst. De la vitrină îmi cere unul și-l savurează cu plăcere intensă pășind împreună printre rafturi. Lucrez puțin, chiar deloc cu interdicțiile. Eu și Mara avem reguli, iar NU vine însoțit de explicații.
Mamele de carieră m-ar mustra. Cum să-mi hrănesc copilul cu asemenea mizerie?! O fac, recunosc. Din timp în timp satisfac plăceri alimentare mai puțin sănătoase și mă bucur de.

Existe și șanse să o auziți pe Mara cerând orez delicios cu sfeclă sau quinoa. Te rog, mama, te rog, faci niște orez bun cu sfeclă? Mamele de carieră m-ar invidia. Didascalie: râd pe sub mustăți.

În ambele cazuri, judecățile sunt corecte. Consum uneori junk food și duc o viață sănătoasă. Extreme suportă doar personalitatea mea, nu duc jumătăți de măsură sau zone gri, dar felul cum trăiesc este unul echilibrat, fără excese.

Cercetez ce bag în gură, ce pun în gura copilului meu. Poate ați aflat sau nu, dar este oficial: mâncăm mai prost ca în Vest. Studiile de laborator au confirmat conținutul diferit al alimentelor dintre noi și occidentali. Calitatea proastă aparține țărilor intrate mai târziu în UE.

La capitolul cosmetice întâlnim aceeași situație. Diferențe colosale între detergenții din Est și Vest. Subiectul a fost dezbătut în Parlamentul European, există surse, nu dau mai departe zvonuri.

La adăpost de suspiciunea informației neverificate, o să vin cu o soluție pentru cetățenii români. Lamentarea nu ajută. Arătatul cu degetul nici atât. Ce facem în România, la Timișoara?

Cumpărăm produse de la dm. Atenție, cumpărăm produsele dm! Produsele dm nu au etichete speciale pentru Europa de Est. Produsele dm pun accent pe valoare, nu pe spațiul geografic. Mărcile dm sunt grupate pe categorii: frumusețe, copii, bio etc. Mă gândesc aici la mamele care au născut recent și la lupta istovitoare de a-și procura pamperși din Germania. Oh, mi le amintesc și nu mai schimb scutece de șapte ani! La dm, scutecele respectă rețeta și ingredientele producătorilor nemți. E o alinare, știu!

Trăim în niște condiții sociale. Luptele de a duce o viață după standardele altor țări confirmă o neputință de adaptabilitate, un ușor delir psihic. Nu poți face prăjitură de mere cu pere. Noi trăim într-o țară care vrea să facă prăjitură de mere cu pere.

Soluții există. Forță avem. Se numește educație. Ne educăm, învățăm să funcționăm după reguli de bun simț, iar apoi or să se înregistreze îmbunătățiri sociale.

Între timp, propun să lucrăm cu ce avem.

În România avem dm.

Foto: Mile Sepetan

Mara devine lebădă. Eu strălucesc intens. dm ne susține transformările sănătos

În ultimul an, Mara mea aduce tot mai mult cu o femeiușcă. Alura ei a pierdut orice asemănare cu un bebeluș. O privesc uneori și cu rapiditate mă cuprinde tristețea. Îmi strig disperată că e necesar să mă pregătesc pentru nesuferitele și dureroasele zile de abandon. O să treacă ziua. O să treacă săptămâna. Probabil telefonul nu-mi va afișa numele ei. O să fie ocupată, pe fugă, concentrată să cucerească lumea în misiuni imposibil de înțeles pentru mine. Eu o să aștept. Mama mă așteaptă pe mine.

La începutul săptămânii, în dialogul repetitiv al dimineților noastre despre îmbrăcăminte, ea alege, eu sugerez, m-a luat de nas un miros nou al corpului ei. Nu trece zi să nu mă alint la gâtul Marei, să nu trag tare aer în piept cu intenția năroadă și imposibilă de a reține parfumul copilului care nu mai este.

Marți dimineață am strâmbat nasul. Am descoperit că Mara transpiră, corpul ei se adaptează mediului, iar glandele sudoripare îi reprezintă emoțiile. O secundă m-am panicat. Orice schimbare înregistrez de la Mara, reacționez primitiv și simt teamă. I-am sărutat năsucul și am condus-o la baie, i-am dat instrucțiuni și am anunțat-o că ieșim la cumpărături după școală. De azi o să ai propriul tău antiperspirant!

Cu o nouă temă de casă, mamele se adaptează din mers, am trecut în revistă farmaciile în care să ne începem căutarea. În cercetarea asta petrecută în minte, mi-a apărut imaginea drogheriei dm. Cum sunt un proaspăt ambasador dm, am decis să începem de aici.

Partea cea mai grea a constat în a o îndruma pe Mara spre produse bio. Ca orice copil sănătos, atenția a condus-o direct la ambalajele roz, cu Elsa și Ariel. Mama, dar scrie că sunt pentru copii! De acord, Mara, dar în rolul de mamă plictisitoare, te rog să ții cont de propunerea mea. I-am pus în mână un antiperspirant lipsit de personaje Disney pe care scria mare FĂRĂ ALUMINIU. Am ceva în comun și cu Olivia Steer. Didascalie. (zâmbesc)

M-am îndepărtat apoi de ea și m-am pierdut printre rafturile de cosmetice. De puțin timp mă irită până la exasperare un rid de la buză. Stima de sine mi-am crescut-o după 20 de ani. Abia după 33 de ani m-am împăcat cu mine. Într-o manifestare naturală a feminității și a sexualității, organismul a trecut într-o nouă etapă. Nu mai produce colagen, un exemplu. Fără colagen, rujul roșu se transformă dintr-o atracție sexuală într-o atracție de Joker din Batman. Am luat în calcul și injecția, dar frica de a mă trezi cu un fund de maimuță în loc de buze mă ține departe de intervenții. Gândurile dăunătoare aspectului meu natural le-am înlocuit cu un primer. Plus că Făt Frumos m-a atenționat să nu intru într-o zi pe ușă arătând la fel ca multe alte femei ale epocii mele. A știut unde să țintească, eu nu-mi doresc să semăn cu nimeni, vreau să fiu eu. Arta mea e să fiu eu!

Cu un antiperspirant și un primer, ne-am ajutat nevoile. Amândouă suportăm transformări. Mara devine lebădă. Eu strălucesc intens, e ora trandafirului perfect înflorit. Mă mut doar după soare pentru unghiul potrivit. dm ne susține transformările sănătos.

Încheiere:

Dunia este ambasador dm în următoarele 6 luni. Ne vedem la cumpărături.

Foto: Mile Sepetan