Despre croitorie și design cu doamnele de la Atelier Bobar

Toată lumea a aflat că iubesc literatura. Blogul aduce dovezi în fiecare zi. Pe lângă literatură mai am o iubire deloc neglijabilă: moda. Există piese vestimentare fără de care o femeie are dreptul să refuze să se ridice dimineața din pat. Nu vă lăsați păcăliți! Exagerez, dar o fac pentru claritatea mesajului. Eleganța trupului ține de felul propriu de exprimare și respect. Nu o să mă convingă nimeni de contrariu.

Cu un sistem de valori construit în mare parte din experiențe proprii, am ajuns să prețuiesc și să admir personalitățile României. Accentul o să cadă pe modă. Anul 2018 va fi exclusiv românesc. Îmi ofer sprijinul designului românesc. Oricine mă dorește partener sau consideră că blogul meu îndeplinește funcția de sprijin pentru o afacere românească, îmi ofer serviciile cu o singură condiție: să aibă loc o reacție între noi.

O anume forță la care fac trimitere a avut loc între mine și atelier Bobar. Prima mea rochie semnată Bobar a plecat dintr-o garsonieră. Acolo i-am întins mâna sfioasă, dar entuziasmată, Dianei Bobar. Între timp, Diana Bobar a devenit o afacere locală de luat în seamă. De la o studentă cu capul plin de vise, în mare parte roz, sunt convinsă, la angajarea unei croitorese, la cooptarea unui partener, Florina Erimescu, la deschiderea unui atelier, la dezvoltarea unei afaceri de familie odată cu alăturarea în echipă a Florinei Bobar, au trecut 10 ani.

În cinstea celor 10 ani, le-am propus un interviu. Le-am atras atenția asupra subiectului inconfortabil. Nu știu ce se întâmplă pe alte meleaguri, dar la Timișoara ne ducem zilele într-o confuzie despre care mulți evită să discute. Pe la colțuri nu se mai opresc din flecăreală și arătat cu degetul.

Eu: Cât o să vorbim despre asta în interviu? O să vă afecteze la vânzări?

D. B.: Cât consideri tu, tu ești editorul. Frustrarea există. Nu e un secret. E o realitate de care nu ne ascundem. Avem cliente care vin la noi din 2010 și există o altă relație, au încredere în noi. Pornim de la un alt nivel. Pe de altă parte, persoanele noi nu știu la ce să se aștepte. Mai rău, și-au făcut în alte locuri și au avut o experiență negativă. Vin încărcate. Sau își fac ceva, le place, se duc acasă și toate persoanele din jurul lor au de comentat. De ce culoarea asta? De ce lungimea asta? Nu vezi ce grasă ești?! Sau am avut cliente care stăteau cu telefonul cu poza în mână. Dar aici e așa, și aici e așa.

Flo. B.: E frustrant.

D.B. Neplăcut pentru noi, designer sau croitor, orice ai fi.

Sunt convinsă că ați dedus subiectul. Este vorba despre diferența dintre design și croitorie în percepția societății timișorene.

Neortodox, am luat răspunsurile celor două grații de la Atelier Bobar de la minutul 32. Aproape de final, am întregistrat 48 de minute. Acum, (acum ca un prezent al sunetului, el fiind deja în trecut, ca să nu mă dezic de literatură) o să pun Întrebarea:

Eu: Există vreo diferență între croitorie și design în percepția femeilor actuale de la Timișoara?

D. B.: Normal că există, dar designul se bazează pe croitorie. Croitoria este producția de haine. Detaliile schimbate sau ideile avute înseamnă design. În croitorie transformi forme 2D în într-un produs 3D care îmbracă corpul uman. În design treci croitoria prin filtrul tău personal: gândire, educație, tot ce însemni tu până în momentul ăla, toate experiențele tale. Un croitor este o persoană care execută haine. Un designer este o persoană care face haine ca un răspuns la ceva din interiorul lui, reinterpretează anumite produse. Se bazează mult pe cine este, ce-i place, intervine gustul desprins din educație.

Eu: Am terminat de citit o carte despre Chanel. Nu am găsit nicăieri termenul designer. Chanel afirma că este artizan și vorbea despre croitorie și croitorese. Avem în istorie un moment în care s-a făcut diferențierea?

D.B.: În postmodernism, când încep artiștii să fie artiști.

( O mirare personală, râsete în jur.)

D.B.: Îmi vine în cap Picasso, primul mare creator de lucrări de pictură care se considera artist.

(O scurtă discuție despre pictură, subiectivism și imaginea artistului).

Eu: Bunica mea a fost croitoreasă. Veneau femeile la ea și cereau o rochie din Neckermann. Așa am crescut eu. Croitorie egal Neckermann egal model la comandă. Dar am descoperit mai târziu designul: există Chanel, există Dior, altceva. Nu merge nimeni la ei cu modelul să ceară o execuție după poză. De aceea plătești rușinos de mult, pentru idee. Le-am împărțit ușor, croitorie și design.

D.B.: Paranteză. Numele folosite de tine ca exemplu au echipe de designeri. Designerul responsabil dă direcția. Le zice: Sezonul următor vreau să facem western.

Eu: Am înțeles, mulțumesc. Să revenim la croitorie și design. Croitorie – execuție, design – idee.

B.D.: Pentru mine croitoria nu înseamnă neapărat imitație, ci producție.

Flo B.: În România croitoria înseamnă să te duci să-ți copiezi o rochie. La croitor mergi să-ți repari ceva, iar un croitor îți face ceva pe corpul tău.

Eu: Să ducem discuția în altă direcție. Voi ce preferați, să lucrați după model sau modelele voastre?

D.B.: După colecțiile noastre.

Eu: Atunci cum le împărțim, faceți croitorie sau design?

D.B.: Și, și pentru că nu se pot exclude. Designul are parte de croitorie și e relativ: ține de ceea ce vrei să faci, de povestea din spatele colecției, de cercetare, de materialele folosite, de game cromatice, de jocuri  între transparent/opac, lucios/mat, toate contrastele. Ăsta e designul, când te gândești la un întreg.

Eu: Voi aveți o piesă ca fiind recunoscută ca a voastră, a Atelierului Bobar?

D.B. Rochia curcubeu, o rochie din fâșii împletite.

Flo B.: În seara dinaintea prezentării colecției, terminam ultimele rochii și ne-a venit ideea: De ce nu facem o rochie și din resturi, Rămășițele zilei, din toate culorile de pe masă? Colecția se baza pe culorile primare, secundare și terțiare și relația dintre ele.
(Descrierea colecției, dialog despre culoare și relația dintre culori). Am avut multe comenzi după rochia aceea, inclusiv în străinătate. În toamnă, la un târg de la Paris, organizatorii ne-au promovat pe conturile lor: o poză pe Instagram. Din toate pozele noastre, ei au ales fotografia cu rochia curcubeu de pe Ponton de acum 5 ani.

(A urmat o discuție lungă și aprinsă despre Chanel. Eu o admir, Diana mi-a sugerat să mai cercetez dacă mi-am dăruit prețuirea. Am intrat puțin în pasiunea Dianei pentru pictură. Dacă nu știați, Diana și-a dorit să devină pictoriță când era mică. A încercat la un moment dat să meargă cu ele în paralel, design și pictură, dar a simțit limitarea și a făcut o alegere în favoarea designului vestimentar. Motive sunt multe și felurite.)

Am revenit la design și croitorie. Doar că mi-am aruncat ochii pe articol. Este deja lung ca o zi de post. O să pun punct și o să revin în altă zi cu următoarea jumătate de interviu. Până atunci vă las cu o întrebare. Când mergeți la Atelier Bobar, optați pentru idee sau execuție?

Foto: Flavius Neamciuc