Românul a învățat să lingușească, dar nu știe să mulțumească

O să scriu ceva despre referendum. O să vă spun o poveste.

Fata mea, Mara, a ajuns la vârsta în care își pune întrebări despre apariția ei pe lume. Cum anume s-a născut ea. Crescută de mine, pe fată nu a adus-o barza, nu a ieșit pe sub braț sau oricare altă explicație jignitoare pentru mintea unei persoane în devenire.

La început a fost suficient anunțul că a stat în burtică. Destul de repede, mereu părinții sunt luați pe nepregătite, au urmat întrebările pe unde a ieșit. Când a descoperit că nu a ieșit prin burtică asemeni verișorului ei, m-a asaltat. Pe unde? Cum? De ce? Explicațiile s-au desfășurat cu poticneli cretine din partea mea. Ea a luat răspunsurile ca atare și le-a așezat singură în gândirea ei.

După acest episod, o vreme am avut liniște. O vreme. S-a întâmplat să discute la școală cu colegele despre actul sexual, despre cum se fac copiii, despre cum se iubesc adulții. M-a chestionat fără milă în mașină tot drumul spre casă.

– Mama, ca să facă un copil, adulții merg în pat.
– Exact, un bărbat și o femeie.
– Sau un bărbat cu un bărbat.
– Nu. Pentru a face copii, ai nevoie de un bărbat și o femeie. Un bărbat și un bărbat pot merge împreună în pat, dar e imposibil să aibă copii.
– Sigur că pot.
– Mara, iar vorbești fără să ai informații. Albastru combinat cu galben devine verde, corect? Corect. Nu se obține galben din altă combinație. Așa și aici, bărbat și femeie.
– Ba nu. Pot adopta un copil.

Dialogul l-am purtat cu Mara. Mara are 8 ani. Nu a manifestat silă și nu a exprimat nedumerire în fața unor bărbați sărutându-se. Am auzit mulți părinți lamentându-se pe tema asta. Cum să-i explic eu copilului meu că se sărută doi bărbați?

Vă spun sincer că puteți să le explicați într-o manieră onestă. Dacă un bărbat și o femeie se sărută senzual în fața copilului acesta va căsca gura. Sunt curioși. Doar atât. Nu le este scârbă, nu sunt traumatizați. La fel s-ar holba la doi bărbați. Adulții dau direcții cum să simtă și cum să gândească copiii despre orice: despre familie, despre gay, despre valoarea lor ca privilegiați pentru că părinții lor au mașini luxoase, iar în clasă se amestecă cu sărăntocii.

Tot ce exprimă un copil, ține de gândirea părintelui. Părintele simte scârbă pentru doi adulți de același sex sărutându-se. Discutabil aici. Două lesbine stârnesc altceva. Copilul își mănâncă excrementele dacă nu-l înveți că e scârbos. Literatura de specialitate ne asigură că un bebeluș își oferă excrementele cadou mamei. Copiii sunt un argument nul. Ei nu cunosc scârba, segregaționismul, statutul în societate.

Îmi notez părerea. O susțin cu dialogul onest purtat cu Mara. Budoarul nu reprezintă o problemă de interes național. Spitalele reprezintă. Școlile. Drumurile. Lipsa unui simplu mulțumesc. Aș merge la referendum să votez pentru mulțumesc.

Românul a învățat să lingușească, dar nu știe să mulțumească.

Mulțumesc tuturor care o să distribuiți acest text.

Slabe conexiuni neurale, am roșit în fața unui gay

În textul de ieri am menționat de Marele Atlas ilustrat al Corpului Uman. Tot ieri l-am răsfoit și l-am cercetat. Am poposit minute întregi, transformate în ore, citind despre anatomia creierului.
Mă fascinează creierul. Studiez creierul din perspectivă anatomică și psihică, sub îndrumarea unui atlas și a unor psihanaliști.
Știați că înaintea vârstei de 25 de ani conexiunile neuronale dintre creierul emoțional și cel rațional nu se dezvoltă pe deplin?
Știați ce reflectă criza unui copil? Sistemul lui limbic a ajuns la un stadiu de dezvoltare prin care este capabil să resimtă, dar nu să și controleze emoții puternice, cum ar fi mânia și frica?
Așa că lăsați copiii să-și exprime furia și nu mai faceți afirmații absurde că aceștia ar fi capabili să manipuleze. Nu au creier pentru așa ceva.
Acest nu au creier să vi-l reprezentați printr-o bucată lipsă, nu o carență de educație.
Acum, ce este sistemul limbic?
Sistemul limbic este cunoscut și sub denumirea de creier emoțional și include niște elemente. Trec peste elemente. Acțiunea mea nu ignoră importanța acestora, dar intenția constă în a trage doar atenția asupra emoțiilor și nu a le aprofunda.
Așadar, există un creier emoțional care produce multe susceptibilități.
La mine, firește că este vorba despre mine, acest creier mă arată lumii în foarte multe situații roșie la chip, o roșeață, un răspuns fizic al unor factori declanșatori dau raportul interlocutorilor mei de fâstâceala mea. Mă irită la culme acest raport, iar acum sunt de-a dreptul șocată: am roșit în fața unei persoane gay.
Ce șanse mai am eu să controlez, unde e capacitatea mea de a răspunde calm și profesional dacă roșesc în fața unui gay?
Mă întorc la Atlas, la studiile psihanaliștilor.
O să mă întorc și cu un răspuns, dacă descopăr unul.
Până atunci o să-mi păstrez în memorie faptul că am roșit în fața unui gay.