Un blog creat pentru un câștig facil aduce mult cu o găinărie

Recent am participat la o nuntă. Pe mire l-am cunoscut la Schimb de cărți, un proiect inițiat de Andrei Roșca. Mulți n-ați auzit de Schimb de cărți și nu știți de unde să-l luați pe domnul menționat. Bloggerii vechi au habar despre ce vorbesc, iar novicii s-ar putea să nu găsească nici o utilitate informației.

Aduc în discuție Schimb de cărți pentru ce a ajuns să reprezinte pentru unii dintre noi. Fără desfășurarea acestei activități, viața mea ar fi avut o altă direcție. Richie, mirele numit, a vorbit la lansarea cărții mele Un vis de-o zi. Concluzie:

Schimb de cărți a prilejuit întâlniri edificatoare între persoane. Ce am ajuns unii pentru alții și ce am făcut unii pentru alții. Participarea la celebrarea dragostei dintre Richie și Elena a ținut de o înțelegere clară a relațiilor interumane. Relațiile dintre oameni se construiesc în timp cu momente de liniște și momente fulger după aprecierile lui John Stuart Mill.

La petrecere, după sărutările date și luate, am întrebat unde îmi este locul. La masa bloggerilor, Dunia. Fix acolo, într-o jumătate de oră, s-au adunat persoanele acelor ani când nu eram mamă. Schimb de cărți de pe vremuri, anii de pionierat ai bloggerilor români, vechii partizani ai defulării pe platforme sociale. Dintre toți, doar tu ai mai rămas, Dunia! Nimeni nu mai scrie.

Aș dori să răspund la această observație. Într-adevăr am rămas oarecum singură. Nu reprezint o veche gardă, o anumită mentalitate sau o societate aparte. Scopul a rămas același: exercițiu de scris. Să scriu și să citesc am vrut în 2006. Să scriu și să citesc vreau în continuare. Am adăugat o firmă, un SRL. Scriu să mă întrețin. Să schimb calorifere, să recondiționez parchetul, să-mi cumpăr adidași de la Glăvan și rochii de la designerii preferați, Bobar, Oianu, Bardash, Schrotter, să văd lumea, să vizitez cu Mara marile muzee ale lumii și sălile de filarmonică.

Schimbarea petrecută în timp ține de supraviețuire. Citesc ca să visez. Scriu să mă dezvolt. Citesc să adun informații pentru clienți. Scriu să prestez servicii.

Prioritar a fost mereu scrisul. Motivul pentru care am rămas oarecum singura care scrie. Motivul să vă pună pe gânduri dacă sunteți la început. Un blog creat pentru defulare s-ar putea să nu reziste în timp. Un blog creat pentru un câștig facil aduce mult cu o găinărie (= afacere ilicită măruntă). Ce clienți preferă găinarii? Un blog creat în adolescență are forța mărturiei. Ajută la dezvoltarea sinelui.

Subliniez că motivul este esențial și reprezentativ pentru meserie. Dacă peste 10 ani ne așezăm la o masă, câți dintre noi or să mai scrie?

Scrisul ține de exercițiu. Răspund unor revoltați imaginari.
Scrisul mai ține și de felul de a fi. Câți sunteți scris, câți sunteți negustori de scris?!

Discutăm peste 10 ani.

Foto: Simona Nutu

Le are cu moda

13382065_1218751081468377_1931227183_nDin când în când, merg la baie cu o pungă de cafea şi o sticlă de ulei de măsline. Rânjesc la oglindă şi o întreb: cine o să miroase cel mai bine?

Fără ceremonie, aseară mi-am frecat pielea în scop estetic. Am insistat la genunchi şi mi-am amintit de evenimentul de la mall, Fashion cât vezi cu ochii.

Nu am uitat. Am notat intenţia de a sta departe de critică. În rândurile următoare o să semnalez nişte minusuri pe care le-am observat mergând pe la asemenea evenimente. Totul are legătură cu punga de cafea şi sticla de ulei de măsline.

Succint, o frază şi două propoziţii despre eveniment. Am dedus că a avut loc un eveniment de mare însemnătate pentru lumea modei timişorene. Daniel Buzdugan moderator, Alin Gălăţescu invitat să-şi dea cu părerea alături de bloggeriţele specializate pe modă de la Timişoara. Cine e Alin Gălăţescu? Le are cu moda. Până la evenimentul cu pricina nu am auzit despre, iar de acum încolo o să mă ţin eu departe de orice manifestare a personalităţii domnului. Domnul, fără să mai menţionez numele, atenţionează aruncând cu sticla după tine când are ceva de comunicat. Inteligenţa needucată nu se află departe de starea omului primitiv.

Am depăşit, am scris mai mult de o frază şi două propoziţii, dar purtam pe suflet fleacul ăsta, iar dacă îi reduc numărul admiratorilor cu două persoane o să am o satisfacţie. Prea uşor ne dăruim admiraţia unor oameni cu un asemenea comportament.

Voiam să atrag atenţia asupra unor minusuri. Îmi pare rău pentru rândurile care urmează, dar le consider necesare pentru toate fetele aspirante la meseria de model. Pentru voi, pedichiura nu e un moft, ci o datorie. V-aţi ales o meserie în care vă expuneţi corpul, iar rochiile de seară îşi pierd puterea din cauza piciorelor neîngrijite.

La fel, dacă urmează să defilaţi în costume de baie, căutaţi şi faceţi ceva cu pielea iritată şi uscată. Cu atâta suprafaţă de piele expusă trebuie să străluciţi la propriu. Picioarele mele lucesc de la cea mai ieftină pungă de cafea găsită pe un raft la supermarket şi un ulei de măsline fără tradiţie.

Pe cuvânt, nu sunt răutăcioasă şi sper să nu mă considere cineva invidioasă. Îmi plac evenimentele de modă, rochiile fluide, muzica şi atmosfera, dar fără pretenţii de perfecţiune, aştept o purtare corectă. Ce e corect la un fotomodel fără pedichiură şi piele uscată?

A fi corect în meserie e o calitate. Un început ar fi să nu mai preţuiţi oameni cu un comportament de primitiv. Fixaţi-vă nişte modele de o inteligenţă rafinată.

Pentru fete, o propun pe Audrey Hepburn. Hm! Nu e actuală. O propun pe Mădălina Ghenea.

Până vă faceţi un plan, faceţi o pedichiură pentru următoarea prezentare.

O sugestie.