Colaborare nouă. Carte: Umbra de Ismail Kadare

Finalul lunii decembrie mi-a adus o nouă colaborare. Există în munca asta comună ceva special. Îmi pot alege ce carte doresc eu să citesc, nu mă condiționează nimeni.

S-a potrivit atât de bine. Mi-am trimis mintea să recupereze titlurile anului trecut și am realizat că am citit puține cărți de beletristică. M-am concentrat mult pe literatura de specialitate: psihanaliză, istorie, fizică, biologie, neurologie.

Cu Târgul Cărții, noul meu colaborator, am șansa să corectez lipsa lumilor ficționale din viața mea. Cum eu nu citesc orice, prețioasă lecție învățată de la profesorul Iosif Cheie Pantea, o să urmeze pe blog o serie de prezentări succinte ale unor opere literare.

Prima carte spre care o să încerc să vă atrag este Umbra de Ismail Kadare.

Romanul Umbra de Ismail Kadare este povestea unui cineast albanez care face mai multe călătorii la Paris într-o perioadă a totalitarismului. Fiecare vizită descrie experiența întâlnirii dintre două lumi, Europa de Est și Occidentul. Drama intelectualului se desfășoară pe urmele unei vechi legende albaneze despre Konstandin, un erou care se întoarce din lumea morților pentru a-și aduce sora de pe meleaguri străine.

Deplasările la Paris ale cineastului semnifică evadări din Albania comunistă. În Occident își face prieteni, frecventează cafenele, iese la restaurante, participă la serate și încearcă să se îndrăgostească de o fată, Silvaine. Spiritul de libertate încercat în capitala Franței se opune vieții ermetice din Albania unde se întoarce dintr-o datorie camaraderească. Prin el, toți prietenii lui aveau posibilitatea să experimenteze drepturi fundamentale și o poveste erotică cu o pariziancă.

Cartea poate fi citită într-o cheie a ieșirilor și a revenirilor. Personajul narator iese și revine într-o Albanie închipuită ca un mormânt. Tensiunea psihică devine vizibilă prin apelul la legenda lui Konstandin. Cineastul devine un mort care se plimbă pe străzile Parisului. Povestea de dragoste cu actrița Silvaine subliniază incompatibilitatea dintre cele două lumi. Pur și simplu îi este imposibil să se îndrăgostească de ea. Ceva nu-i permite, ceva îi interzice, iar criza erotică se încheie cu insatisfacție.

Eroul începe să fie tot mai obsedat de ideea că este urmărit și verificat. Proveniența lui din lumea gri a comunismului îi asigură un statut de om încremenit. Trupul e rece, sămânța înghețată, actul sexual ratat.

Avem două lumi, Estul și Occidentul, și un erou care se plimbă de la una la alta. La Paris are nevoie de zile să se dezghețe, în Tirana așteaptă să-l părăsească căldura și să înghețe la loc. Fără putința de a face vreo legătură între cele două lumi, percepem mai mult un mesager ratat cu o identitate tragică. El aparține terorii impuse de dictatură, iar realitatea celor din Albania a presupus un control complet al individului.

Romanul Umbra a lui Kadare reprezintă o reinterpretare a Infernului lui Dante sau o reprezentare a infernului pentru existențialiști.

*În colaborare cu Târgul Cărții.

De ziua lui Nichita

Spirit de doină

Uneori sunt atât de singur
de parcă aș da înapoi
sânilor mamei
laptele supt din ei.
Alteori
sunt atât de nesingur
de parcă aș fi însăși natura
Niciodată însă
nu m-a bătut vreo stea
atât de strălucitoare
încât să-i fiu umbră.
Mă ține în secunda aceasta de viață
dragostea mea
de o femeie firească.

Nichita Stănescu, 19 iunie 1983