Toate femeile nesatisfăcute să vină la mine

Copilăria și viața sexuală stabilesc în mod definitiv cine suntem și cum ne prezentăm ca persoane. Nu mă aștept să fiu crezută pe cuvânt. Asta nu o să mă oprească.

În sfârșit sunt un copil fericit. Am devenit unul după vârsta de 30 de ani, timp în care am dezvoltat o obsesie pentru Freud și am citit Opere complete. Anul acesta reiau Opere complete. Copilăria mi-am deslușit-o oarecum. Știu să lucrez cu mine. Mă concentrez acum pe viața sexuală.

Intenționez să fac un doctorat în sexologie. Pentru asta, m-am apucat de citit. De la Bookfest mi-am cumpărat cărți pentru doi ani, dar lecturez o carte împrumutată, Amor și sexualitate în Occident. Cum o să mă descurc cu toate, blog, Tricou, doctorat, mamiceală, iubită, nu știu încă?! Chiar puteți să vă imaginați statura mea mignonă cum dă din umeri derutată.

Absența sexului din viața noastră ne modifică comportamentul. Observații generale: femeile abstinente vorbesc mult și vulgar despre coit, femeile nesatisfăcute devin adultere sau gospodine ireproșabile, mamele nesatisfăcute se concentrează exclusiv pe copil și își pierd luciditatea. Observațiile generale nu se aplică situațiilor particulare.

Infidelitatea numără câteva motive, unele țin chiar de cultură, societate, epocă, educație. Mamele nu pot jongla cu motive, nu pot justifica rațional obsesia lor pe copii. Rămân femei nesatisfăcute sexual, cu o educație care nu este suficientă și cu un sentiment de inferioritate accentuat.

Cartea Amor și sexualitate m-a introdus în gândirea lumii antice, cu informații abundente despre homosexualitate, prostituție și pederastie. Pentru educația mea, e necesar să trec prin. Pentru ambiția mea viitoare, toate femeile nesatisfăcute să vină la mine, mă interesează prea puțin prostituția feminină sau masculină. Hetairele din Grecia, eromenes, cuplurile de bărbați, meretrices din Roma țin de vigoarea mea intelectuală. Am habar despre, dar scopul este să scutur prejudecățile femeilor actuale.

Femeile vremurilor mele par lipsite de feminitate și sexualitate. Unele disprețuiesc sexualitatea, altele și-o afirmă într-un mod obscen. Nici unele nu acceptă că sexualitatea vorbește despre persoana noastră. O imagine reprezentativă pentru atitudinile feminine actuale ar fi o imensă pânză în care descoperiți o îmbulzeală de femei din Antichitate până în epoca Facebook.

Femeia adoptă, istoria ne permite, o reprezentare sau alta care o sprijină în delirul ei că nici una nu mai e ca ea. Femeile urâte suportă mârlănia bărbaților frumoși. Femeile frumoase renunță la autoeducație. Femeile își asumă misiuni de eroine să-și dovedească abilitățile intelectuale. Se masculinizează prin ținute sobre sau insipide. Femeile scot din contextul epocilor un comportament sau altul. Acestea compun categoria nesuferitelor. Una se vede hetairă în dormitor și Margaret Thatcher în afaceri. Cum ziceam, istoria permite, dar puține au cercetat viața hetairelor, epoca lor, femeile își vindeau trupul, singurul bun de care dispuneau, sau vremea lui Thatcher și consecințele stilului ei de viață.

Femeia actuală jignește în profunzime femeia născută fără nici un drept din trecut. Deține arme și instrumente pentru o viață cu drepturi egale cu bărbatul, dar alege perspective năucitoare: de soție urâtă, dar loială, de gospodină, dar nevastă cicălitoare, de afaceristă, dar lipsită de maniere, de seducătoare, dar plictisitoare intelectual. Prea multe perspective, prea multe combinații!

M-aș bucura să ajung, prin doctorat, să scutur gândirea femeilor din epoca mea. Pe unele să le împing să dea 2 lei pe ele, pe altele să le întreb: Ești tu cea mai importantă, cea mai frumoasă, cea mai deșteaptă?

M-am întins. Închei.

Râdeți înainte de toate și purtați o carte.

5 Comments
  • Claudia
    aprilie 8, 2019

    Un doctorat te-ar ajuta pe tine, dar ar fi totuși o lucrare într-un sertar sau o carte de care nu s-ar atinge prea multe femei.
    Mai util, cred eu, ar fi să studiezi ce e nevoie pentru a putea profesa.
    „Lucrarea de doctorat” poate fi și o carte scrisă fără îndrumare (de multe ori profesorul îndrumător nu e și mentor, e doar un superior), mentor îți poți găsi și fără mijlocirea unei instituții.
    Te văd deschizând ușa unui cabinet și poftind înăuntru femeile și de ce nu, bărbații, care vor să se afle pe sine.

    • Dunia
      aprilie 8, 2019

      Claudia, ce frumos mă faci să visez! Ai dreptate totuși, e necesar să mă interesez de ce am nevoie pentru a profesa.

  • dam167
    aprilie 9, 2019

    Ca o completare la ce a zis Claudia, atât teza de doctorat cât și restul publicațiilor sunt scrise de oameni care fac cerctare, pentru cei ce fac cercetare. Cu cât e mai valoroasă o lucrare (indiferent de domeniu) cu atât mai puțini au acces la ea datorită costurilor mari ale abonamentelor.
    Deși multe publiicații sunt accesibile gratuit pe internet, în general trebuie să știi unde să cauți, așa că sunt mari șanse ca oamenii care nu au tangență cu cercetarea să nu ajungă acolo. Dacă vrei să te adresezi maselor, probabil că nu e cea mai potrivită alegere un doctorat. Cu toate astea te poate ajuta pe tine personal să te dezvolți într-un fel care să-ți permită să te adresezi ulterior maselor.

    • Dunia
      aprilie 9, 2019

      Un doctorat te legitimează să vorbești despre un subiect. Fără doctorat, chiar dacă ai lectura cărților, cercetarea, abilitatea, intelectuală, interesul și pasiunea, oricine poate răspunde, cum mi se întâmplă des, în felul următor: ”Cine ești tu să vorbești? Că ai citit niște cărți?”

      Lectura nu te legitimează, nu-ți oferă autoritate, nu transmite neapărat siguranță. Știi despre ce vorbesc?

      • dam167
        aprilie 9, 2019

        Singurul lucru care te legitimează e o licență sau un drept de practică. Doctoratul e ca un permis de conducere în cercetare. Numai în cercetare. Din păcate în România doctoratul nu are nu știu ce valoare, mai mult lumea tinde să te și ia peste picior – ar fi bine să fii sigură că îți oferă autoritatea de care consideri că ai nevoie înainte să te înscrii la el; dacă ai să te apuci de el ai să vezi de ce nu prea are valoare. Doctoratul certifică că ai studiat ceva, nici măcar nu certifică că ai studiat cum trebuie, iar conducătorul și comisiile au rolul de a te împiedica să încalci regulile jocului.
        Eu te-aș sfătui, dacă îmi permiți, să-l faci strict pentru tine dacă alegi să-l faci. Și de fiecare dată când te împotmolești să-ți aduci aminte singură că e pentru tine și nu încerci să impresionezi pe nimeni. Înveți multe, te va dezamăgi modul în care se face cercetarea, dar îți va aduce o nouă perspectivă asupra domeniului în care îl faci.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *