Zi, zii, zi-i

De 29 Apr, 2015 3 No tags

574828_424947027515457_920145177_nRevin cu puțină gramatică. Stâlcirea limbii mă înfurie și mă doare la intensitate maximă. Înainte mă simt datoare să dau niște explicații pentru toți cei care abia așteaptă să mă prindă pe mine greșind.

Atenție! Nu o să așteptați mult. Greșesc, și greșesc destul de des spre nemulțumirea mea și satisfacția cârtitorilor.

Greșelile se scuză însă dacă omul încearcă să se corecteze. La mine chiar aceste texte semnifică o încercare de a-mi îmbunătăți gramatica.

Nu dau cu pietre în cei care comit greșeli, ci în aceia care deformează și strivesc limba română cu nepăsare și cu o atitudine disprețuitoare.

Cu aceste explicații, mai departe o să notez despre imperativul lui a zice; zi, zii, zi-i? Cum este?

Zi! Imperativ afirmativ, un singur i.

Nu zice! Imperativul negativ. Forma nu zi este greșită.

Zi-i lui! Zi-i ei! Doar în aceste structuri apar doi i și atunci cu cratimă.

Atât pe azi. Să ne străduim în limba noastră și pentru limba noastră.

3 Comments
  • dam167
    April 29, 2015

    În forma Zi-i, -i este pronumele personal, forma prescurtată de la declinarea la cazul dativ – dam ăsta e tare. Și eu iau posturile de genul ca un prilej de a mai corecta ceva la propriile exprimări. Cât despre stâlcire și greșeli, permite-mi să mă desfășor.

    E foarte normal ca oamenii să greșească, ba chiar normalitatea în persoană în cazul celor care nu scriu frecvent la modul oficial și care s-au oprit la un nivel al educației. Din păcate încă mai avem percepția tâmpită că TOȚI trebuie să vorbim și să scriem corect și de asta gramatica se învață în gimnaziu. Sunt o groază de reguli pe care nimeni nu le înțelege – eu unul dacă aveam ca disciplină strict sintaxa, eram corigent. Și nu, nu sunt idiot, și da, mi-am dat un interes pentru a înțelege. Așa am ajuns la liceu (noi toți) cu anumite lacune și ni s-a spus ”asta s-a predat în gimnaziu”. Și da, dacă atunci s-a predat și tu n-ai înțeles, soarta, descurcă-te.
    E normal ca un absolvent de liceu să aibă un nivel, unul de facultate alt nivel și tot așa, vârful piramidei fiind cei au ca domeniu de activitate tot ce ține de publicistică și/sau literatură. E la fel de normal ca atunci când comunicăm în cercuri diferite să avem obiceiuri diferite – hai să fim serioși, când trântești ceva pe facebook nu stai prea mult să te gândești la ce postezi. Da, un scriitor cugetă la asta, eu nu.

    Și acum problemele mai de cartier ale gramaticii. Foarte multă lume nu a mai scris de mulți ani. Prin scris înțeleg texte cu caracter oficial, comunicări oficiale, adrese, înștiințări etc. Mai mult, și-au format obiceiuri în vorbire pe care, acum prin tastatură, le transmit mai departe. Chestia asta mă scoate din sărite pentru că se trezește mai nou câte o fătucă, onlain, să corecteze pe te miri cine că vai, pune-te băi la punct cu gramatica. De ce? face greșeli, și? uneori le corectează, alteori nu. O gramatică impecabilă nu-i crește lui calitatea vieții. Și da, e normal să trăiască pentru calitatea vieții lui, nu pentru păstrarea limbii române. Care limbă română nu știm încă dacă are ceva de-a face cu Traian și Decebal sau nu.

  • dam167
    April 29, 2015

    Am uitat să spun că nu înțeleg ce trebuie să spună poza.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


Te rog sa rezolvi enigma de mai jos: *