Nu te mai iubesc. Ce facem de aici?

Stăteam într-o zi pe canapea. În fiecare zi stau pe canapea, dar. În timpul săptămânii, după ora șase seara, mă pun cu Mara la desene. Avem un moment. Ne desprindem apoi și fiecare își vede de ale ei. Mi-au apărut poze din Cabo Verde. Într-o zi. Facebook reamintește. Mara dialoga cu tatăl ei la telefon. Ha! Mi-a scăpat pe gură. Au trecut cinci ani de la despărțire. Mara și-a ridicat ochii de pe ecranul telefonului. Tatăl ei mi-a cerut să repet. Am repetat. Urâtă insulă! A exclamat el. Sărbătorim? Mara și-a pus din nou ochii pe telefon. Câteva secunde s-a uitat pe rând la noi. S-a schimonosit. Sigur, sărbătoriți! Voi doi puteți să sărbătoriți o despărțire. Am râs puternic și mi-am privit fata. Gândește.

La despărțire, Mara urma să împlinească cinci ani peste o lună. Habar n-am cât gândea. Azi o face. Observă. Analizează. Trage concluzii. Cinci ani nu e o vârstă potrivită pentru despărțirea părinților. Nici una nu este, dar până la patru ani copiii iau situațiile cum vin. După cinci ani adaugă impresii personale. Ea e mama. El e tata. Cine sunt ceilalți?

Dacă vă aflați în această situație, tratați-vă copilul cu respect. Nu-l țineți în întuneric. Nu încercați să-i înlocuiți unul dintre părinți. Nu-i deformați imaginea despre mamă sau despre tată. Motivul despărțirii se află la femeie și la bărbat. Ei au încetat să se iubească. Se întâmplă. Nu te mai iubesc. Ce facem de aici?

Dacă nu sunt copii. Dacă sunt rate la bancă. Dacă sunt copii. Putem scoate un eseu despre fiecare și nu epuizăm problema.

Dacă sunt copii, experiența mea, pregătiți-vă să corectați din mers greșeli colosale. Mergeți la terapie. O să vorbesc exclusiv la feminin. Înjurați ca un birjar bărbatul, dar adorați tatăl. Tatăl, prin cromozomi, reprezintă jumătate din copilul adorat. Genetica e o știință. Informațile ne asigură că doar materialul genetic al bărbatului care ți-a greșit, nu te mai iubește sau nu-l mai iubești, a dat naștere copilului vostru. Mara mea rămâne Mara cu materialul genetic împrumutat de la tatăl ei. Vă iubiți copilul. În iubirea aia există forța necesară să acționați spre binele copilului. Binele copilului presupune o relație cu ambii părinți. Firește că nu e ușor. Sufletește o să sângerați.

Păstrați relația cu tatăl. Lucrați cu însușirile neadecvat moștenite ale copilului. Minciuna, lenea, egoismul, potlogăria trec din generație în generație. De copil nu divorțați. Lucrați cu atitudinile copilului. Relația cu celălalt după despărțire vă ajută în procesul de maturizare.

M-am maturizat în ultimii cinci ani? Aș fi procedat altfel? O doză de maturitate mi-am luat. Pe alocuri aș fi acționat diferit. Neschimbată rămâne despărțirea. Când nu mai iubiți, aveți datoria să plecați. Datoria este față de sine, de copil și de partener. Nu vă amăgiți. Nimeni nu e fericit într-o relație în care iubește numai unul. O să mă opresc. O să revin. Dacă aveți curiozități, scrieți.

Foto: Bogdan Mosorescu

Cărturești ne-a salvat de păcănele în centru. Reverențe!

S-a deschis o nouă librărie în oraș. În Piața Victoria, în imaginar Operei, în locul fostei librării Mihai Eminescu, se află acum Cărturești. Ce noroc! Fără iubitorii de cărți, acele persoane acuzate de lipsa simțului realității, azi am fi avut în centru un al nu știu câtelea spațiu dedicat jocurilor de noroc. Poate! S-au înmulțit ca ciupercile după ploaie. De aici deduc sărăcia și disperarea cetățenilor. Dar. S-au înmulțit și librăriile la Timișoara. De aici deduc setea de cunoaștere și speranța cetățenilor.

Ce s-a întâmplat cu librăria Mihai Eminescu și de ce a deschis tocmai Cărturești? O pun pe seama variației. În continuare avem o librărie în centru, dar sub o prezentare diferită. Auzisem de anul trecut despre schimbare. Informația mi-a revenit la un ceai, cu mâna la gură. E confidențial! A rămas confidențial. Nici o altă librărie de la Timișoara n-ar fi putut să preia spațiul, să-l renoveze și să-l redea cetățenilor cu cărți, ceai și acuarele. Cu păcănele, poate!

Felicit Cărtureștiul și le rămân recunoscătoare pentru un bine personal, dar și colectiv. Când Mara mea era mică, într-o singură librărie nu ne înfiora liniștea de înmormâtare. Nu ne speriau librarii arțăgoși. În mall, la Cărturești, Mara s-a tolănit pentru prima dată în viața ei pe jos cu o carte în mână. La fel și mama ei. Un comportament lejer și nemaiîntâlnit într-o librărie. A însemnat enorm pentru mine ca mamă. Să am un spațiu unde să-mi expun fata la cărți fără să-mi fie frică de cearta librarului.

Cu timpul, librăriile și librarii s-au adaptat copiilor moderni și mamelor actuale.

Cărturești din centru s-a deschis în 14 februarie. I-am zis Marei: Special pentru aniversarea ta, iubire! Mama, iar ești sarcastică?! La intrare, a fost așteptată cu doboș de la Prospero și un cadou. Mi-a căutat ochii. Chiar s-a deschis pentru mine, mama! Am făcut turul librăriei. Bună! Ce faci? Hei! La fiecare două persoane, mă opream. Mara s-a desprins de mine, iar eu am început să râd. Cuiva i-am împărtășit. Credeam că m-a lovit faima! Bună! Ce faci? Hei! La fiecare două persoane m-am oprit, dar. Nu e faimă, suntem aceleași persoane care preferă anumite evenimente.

Pe lângă publicul fix și fidel, la intrare așteptau zeci de persoane. Nu mă aventurez să dau un număr. Coada mi-a amintit de cozile ceaușiste sau de coada împăratului Leto. Am filmat, am postat pe Instagram, m-am minunat. Nu de faptul că deschiderea unei librării a stârnit o așa vâlvă, ci că librăria abia și-a deschis ușile. Cetățenii să aibă grijă să rămână ușile deschise. Deasupra capului nu stă coasa, dar amenință o sală de jocuri de noroc.

Cărturești, reverențe. Să citim, să ne recunoaștem ignoranța, să cunoaștem!

Foto: Bogdan Mosorescu

Să interzicem Moromeții. Să măturăm bătătura cu respect

Exact! Să interzicem Moromeții. Titlul l-am ales special să vă atrag. Pentru o clipă am vizualizat banda adezivă plină de muște de la Schela. Schela este un cartier mărginaș din Drobeta Turnu Severin. Ca reprezentare, aduce cu o mahala. Specific. Asta dacă v-a dus gândul la Neveste disperate. Nici cu Dumbrăvița, comuna de lângă Timișoara nu aduce. În ani, mahalaua alcătuită din fii de țărani români, turci și țigani s-a transformat într-o comunitate funcțională, dar cu locuințe kitschoase. Dunărea și dealurile salvează pseudoarta caselor schelene.

Curând ne-am apucat, elevul select și cu mine, de Moromeții. S-a uitat derutat la mine. Atât am râs în timp ce citeam până i-am dat niște explicații. Am lăsat deoparte senzația acaparatoare de identificare cu stilul de viață din Siliștea Gumești. Exprimarea m-a trimis în trecut, m-a trimis acasă. Am fost acasă pentru câteva secunde. Fac referire la un sentiment.

Mă bucur că nu trăiesc în acele vremuri. Nu era ușor să fii femeie. La sat cu atât mai mult. Râd la replicile lui Ilie Moromete pentru că. În primul rând am crescut într-un mediu asemănător, în patriarhat. Tata face, tata drege. Femeia cicălește, femeia gătește. Privirea lui derutată m-a descurajat. Elevul select nu și-a putut imagina. Am continuat. E și umor în carte. Oamenii își duceau viața după alte reguli și le era foame. Nici eu, nici tu n-am cunoscut foamea. Elevul select nici asta nu și-a putut imagina.

Dacă mătur bătătura cu voi, mâine dimineață vă scutesc de o treabă, zice Moromete. Aici am râs până m-a durut burta. Înțelegeți zăpăceala elevului select. Cum să mă prăpădesc de râs când tatăl își amenință fetele și nevasta cu bătaia?! Mă știe feministă. Când am tras ușa după mine, am zâmbit malițios. Mi-am mușcat buza din cauza unei emoții intense.

Oare ce atitudinea iau feministele în legătură cu Moromeții? Dar vegetarienii care practică umilința/public shame-ul? Niculaie o snopește în bătaie pe Bisisica. Să interzicem Moromeții! La dracu cu fresca, cu pactul cu ficțiunea, cu semnificația, cu foamea! Naționaliștii să tragă aer în piept. Nu o să apreciem exagerat și exclusiv comportamentul unui personaj, fie el și Ilie Moromete. Dacă bărbații români se identifică cu Ilie Moromete, să aleagă abordarea lui filozofică. Bătaia și vorbele de duh să le pună pe seama vremurilor și a condițiilor de viață.

Mă întreb cum abordează profesorii la catedră Moromeții. Las notat. Mi-a plăcut cartea. Am citit și volumul II. Îmi place în continuare. Graiul oltenesc mă fascinează și mă amuză. Umorul lui Moromete e posibil doar în geografia Munteniei. Vorbele aduc a dulcețuri, provoacă ascultătorului o senzație plăcută.

Mă opresc. Nu doresc să exagerez cu splendoarea perfectului simplu. Mă citesc bănățeni și nu sunt de acord cu mine. Unii.

Să măturăm bătătura cu respect.

Foto: Bogdan Mosorescu

Tricoul Inteligent o să ajungă prelungirea fericirii care are loc în corpul nostru

În fiecare an, la început de ianuarie, scot agenda din geantă. De trei ani, pe lângă carte, port și o agendă. Notez tot ce achiziționez pentru Tricoul Inteligent. Primii doi ani nu-i menționez. În primul an, când am scos trei tricouri, m-am despărțit de tatăl Marei, m-am mutat, m-am îndrăgostit de Făt Frumos, am început o afacere. Înțelegeți de ce este greu să scot ceva concret dintr-o perioadă așa agitată.

Anul acesta am făcut calculele și am rămas pe gânduri. Profitul m-a zăpăcit. Am o problemă și e nevoie să o rezolv. Greșesc undeva și doresc să corectez. Știu unde. Nu-mi place să fac haine. Cum să conving pe cineva să-mi poarte haina dacă mie nu-mi place ce fac?!

Scriu de când mă știu. Nimeni nu m-a descurajat. Au încercat. Nimic nu m-a oprit. Au fost situații. La 36 de ani, blogul reprezintă o prelungire a mea. Oamenii mă plac. Oamenii nu mă plac. Obțin reacții. Cuvintele sunt puterea mea. Și chipul drăguț, dar. Hainele produse nu reprezintă o prelungire a mea. Nu execut haine mai bune ca oricine altcineva de pe piață. Aici! Nu execut haine diferite față de concurență. Scriu diferit. Câștig. Nu creez haine diferit. Pierd.

O să ne oprim. Vă rog, atenție!
Eu nu vând haine, eu livrez o idee. Internetul a ajuns prelungirea creierului. Telefonul a ajuns prelungirea mâinii. Tricoul Inteligent o să ajungă prelungirea fericirii care are loc în corpul nostru. Gata cu goana! Tensiune, neliniște, insatisfacție? Toate dispar când înțelegem natura trecătoare a senzațiilor. Când încetăm cu bucuriile de cinci minute, consumerismul, trăim în prezent. Cu haina mea asta faci, trăiești în prezent. Îmi place să lupt pentru o fericire independentă de condițiile exterioare.

Vorbesc ca o adeptă a budismului. Nu stăpânesc gândirea budistă, prea puține informații. Ce am scris despre fericirea independentă seamănă cu ce ar spune Buddha. Mă încântă faptul că am lămurit ce pretind cu Tricoul. Modalul, vâscoza sau mătasea vin pe locul doi. Ideea stă cocoțată în vârful piramidei.

Pe înțelesul anului 2020. La Tricoul Inteligent am creat o interfață. Acest sistem operativ presupune comunicarea a două sau mai multe sisteme. Femeia care preferă Tricoul Inteligent poartă valori culturale, intuiții și țesături delicate controlate de propriul trup. Pot să muncesc cu asta. Să lupt pentru. Să mă angajez cu pasiune. Să am o misiune.

Muncesc pentru un buget. Există un buget anume. Fără buget, îmi iau jucăriile și plec. Să muncești exclusiv de plăcere e posibil în trei situații. Să ai 20 de ani. Să te naști bogat. Să dispui de un venit fix lunar. Nu mă încadrez nicăieri. Muncesc de plăcere, dar cu buget. Intră în valorile mele culturale.

Astea fiind spuse, Tricoul Inteligent devine o prelungire a femeii intuitive.

Foto: Bogdan Mosorescu

Dragi amante, anii trec, uterul îmbătrânește

Ce anume se schimbă într-o relație după ani de conviețuire? Persoana sau percepția noastră despre persoană? Elevul select, la rugămintea mea, a notat în caiet: Nimic nu ne indică în roman că Ela s-a schimbat, dar interpretările lui Ștefan ne conving că percepția lui despre ea s-a modificat.

Înainte să detaliez, vă rețin atenția un minut. Uneori aveți dreptate. Nu e vorba despre percepție, ci despre calitatea umană. Petrec timp pe social media. Câștigurile mele sunt direct proporționale cu vizibilitatea în acest mediu. Firește, frustrarea e personală. La puțin timp după ce l-am părăsit pe elevul select, am deschis telefonul. Prima fotografie m-a aruncat în trecut. Un domn, o doamnă și un prunc îmi zâmbeau. Un domn care mi-a ținut ani de zile o prietenă în rol de amantă supusă.

Nu încercați să descoperiți cine. Nu îndrăzniți să întrebați. Flo, mai ales tu cu apucăturile de Sherlock! Fotografia la care fac referire combină cel puțin cinci sau șase cupluri din viața reală.

Prietenele joacă un rol de vază în viața amantelor. Bărbatul, care duce o viață dublă, are grijă să-și izoleze amanta. Să nu iasă din casă seara. Dacă pățește ceva?! Își exprimă îngrijorarea pentru siguranța ei. Să nu iasă cu persoane de sex masculin. E gelos. Își exprimă iubirea. Să iasă cu prietena sau prietenele, iar atunci să-i scrie constant mesaje pe telefon. Cât durează filmul? La ce oră se termină spectacolul? Cine e colegul prietenei?

Martor, acesta a fost rolul meu. Nu mut, vă asigur, dar cu manifestări reduse. Am o credință. Îmi iubesc prietenele. Le ajut. Le sprijin. Nu le satisfac sexual. E rolul bărbatului. În acest caz, bărbatul însurat. Gura mea are o putere de acțiune diminuată. Ceva tot am zis. Am atras atenția asupra lipsei de corectitudine. Bărbatul merge acasă. Întreține raporturi sexuale cu soția. Petrec vacanțele de iarnă și vară împreună. Amanta îi urmărește pe facebook, iar grija lui constă în justificarea zâmbetului în prezența soției. Clasicul comentariu, Ce familie frumoasă și fericită!, îngreunează lămuririle și disculpările.

Tu de ce stai în casă? De ce nu ieși cu alți bărbați? Exact, dragi bărbați cu soție și amantă. Dacă amanta se nimerește să fie prietena mea, o să-i sugerez să nu practice fidelitatea. Nu judec aceste situații. Se întâmplă, nu sunt străină de. Am înșelat și am fost înșelată. Dar! Susțin corectitudinea. O prietenă a stat ani de zile izolată în casă. În prezent, domnul este căsătorit cu o a treia femeie și nu-și mai vede capul de copii. Flo, caută în lista de prieteni. Vezi asemănări!

Dacă ajungeți în asemenea situații, e greu cu sentimentele, nu vă puneți viața în așteptare pentru celălalt. Anii trec. Uterul îmbătrânește. Pielea se ridează. Sufletul se acrește. O să ajungeți babe care urlă la copii, în loc să purtați adidași și să fumați marijuana cu nepoții. Glumesc! Sau nu glumesc! Depinde de percepția dumneavoastră în legătură cu persoana mea sau rolul jucat pe blog. Aici sunt Dunia, femeia cu defecte. Nu judec, dar gândesc în interesul propriu și în interesul prietenelor care stau captive în relații grosolane și distrugătoare.

Dacă cel din fotografie citește. Mă îndoiesc. M-aș bucura să nu ai o noapte dormită de la primul prunc născut. Îmi pare rău de fetița ta. Ești primul bărbat din viața ei, ce model jalnic de băiat deghizat prost în bărbat.

Dragă femeie amantă, respecta legea firii. Iese cu nevasta, ieși cu un bărbat. Când e în concediu cu familia, nu-l suna. Lasă cicăleala. Caută pe net filmul Match Point de Woody Allen. O să vezi acolo transformarea seducătoarei în insuportabilă. Nu-l sătura de tine. E plecat cu soția. Cu ea are rate la bancă și copii. Voi aveți comunicare, sex și distracție. Ratele la bancă rareori pierd. Nu există câștigători la jocul ăsta. Toți sunteți pierzători.

Cel mai important!!!

Anii nu se întorc. Nu-l aștepta.

Foto: Bogdan Mosorescu

Nu sunteți automat deosebiți și inteligenți dacă citiți

M-am înhămat, de câțiva ani, să citesc literatură cu adolescenții. V-ați gândit la un animal de la verbul a înhăma?! V-ați imaginat, pentru o secundă, o Dunia în hamuri? Să revenim. Citesc cu adolescenții un anumit tip de literatură: literatura obligatorie.

Ion, Ana, Vasile, Herdelea, Felix, Otilia, Ștefan, Ela și cu mine alcătuim un grup. Suntem forțați să le impunem adolescenților un patrimoniu cultural. În imaginarul elevilor mei selecți, atât personajele, cât și persoana îi agasează. Dar de ce să caracterizez un personaj? Dar de ce să memorez personaje, ani, titluri și scriitori?

Las deoparte discursul meu. Am recurs pe alocuri la retorică. Am înfrumusețat. Am exagerat. M-am folosit de teoria lui Dostoievski. În viitor preferi să devii o persoană deosebită sau una comună? O să trăiești pentru chirie și mâncare sau pentru chirie, mâncare și altceva?

Pentru o oră petrecută cu un adolescent, am reluat capitole din Teoria literaturii. După cum vezi, și eu învăț pentru orele cu tine. Hai să vedem ce ne facem cu Camil Petrescu! Interesul personal m-a determinat să recitesc despre mecanismul de înțelegere a unui text literar. Reprezentarea de Joiană în fața porții nu mi-a surâs. Mi-am suflecat mânecile și am reluat teoria. Îh, teoria! Nu m-am dat în vânt după ea.

Schimonosită la chip, mi-au picat ochii pe citim literatură de pură plăcere sau de plictiseală. Și m-am înfuriat. Detest această categorie de cititori. Cititori care nu sunt capabili să priceapă că un personaj evidențiază o tipologie. Aud și ascult gogomănii rostite cu emfază. Cum a putut să se umilească? Dar ce femeie lipsită de mândrie! N-am reușit să trec de pagina 50. M-am înfiorat. Și-a sodomizat fiul.

Literatura presupune un pact cu ficțiunea. Un personaj are potențial de semnificații. Lipsa mândriei este un element într-o construcție. Mă opresc. Mi-am pierdut toți cititorii. Nu vă mai pot aduce înapoi. Subiectul plictisește și nu vă interesează. Înțeleg. Și pe mine mă agasează discuțiile despre telefoane, netflix, temele pruncilor etc!

Concluzie

Nu sunteți automat deosebiți și inteligenți dacă citiți. La fel cum nu faceți parte din clasa socială cu mari privilegii dacă vă cumpărați haine și genți Chanel.

Mă opresc.

Foto: Bogdan Mosorescu

Și Dana Budeanu, și coronavirus au nevoie de gazde

Când o zi începe ca oricare alta. Sună alarma. Miau, miau! Motan îmi arată direcția bolului. Mara se întoarce pe partea cealaltă. Sâmbătă să pui alarma. Să mă trezesc, dar să mă culc la loc. Eu aprind lumina la bucătărie și pornesc fierbătorul. Când o zi începe ca oricare alta. V-am schițat.

Când nu începe. Te uiți la Dana Budeanu? Ce părere ai despre virusul din China? La ora actuală, în România, Dana Budeanu și coranavirus își dispută întâietatea. Și Dana Budeanu, și coranavirus au nevoie de gazde. O să răspund la prima întrebare. Mă uit uneori la. Acum mulți ani am citit Manual de stil și am achiziționat câteva rochii. Îmi place de?
Pe alocuri sunt de acord cu ceea ce spune. Despre îngrijirea femeii, despre emascularea bărbatului. Îmi displace cum o spune.
Când eram copil mergeam cu caprele pe câmp și participam la meciuri de fotbal cu tata. Știu să înjur. Am înjurat. Înjur uneori. Prezentarea necioplită îmi e familiară. Nu mi s-a potrivit, nu am cultivat-o, am stârpit-o. Prefer cinismul și ironia. Să-ți iei timp de gândire pentru a realiza dacă ai fost sau nu jignit. Cu siguranță admir corpul Danei Budeanu. Despre persoana ei nu emit nici o opinie. Nu o cunosc. Despre personajul ei am încercat în rândurile de mai sus să-mi exprim părerea.

Am tras o concluzie despre fenomenul Dana Budeanu. Este un fenomen. Dana Budeanu este un produs al societății românești. Reprezintă majoritatea. Ar fi greu să se ridice din cetățenii țării o Kate Middleton. Cei oripilați de Dana Budeanu să reflecteze. De ce mă deranjează? Femeia spune lucrurilor pe nume, pe înțelesul tuturor. Nu este Dana Budeanu responsabilă de șmecherii și găinarii țării. Ea îi arată cu degetul cât să înțeleagă și ei.

Dana Budeanu oglindește societatea românească.

O să răspund la a doua întrebare. Ca reacție, am ridicat din umeri. Am zis: Am auzit la radio ca SARS-ul a omorât mai mulți oameni. Să ne spălăm pe mâini, să luăm tonic de la Apiarium pentru imunitate și să nu contactăm virusul. Ce altceva aș putea spune?!

Nu prea se potrivește să râdem înainte de toate.

Foto: Bogdan Mosorescu

De ce pretind fidelitate partenerii care renunță la activitatea sexuală din cuplu?

După ce am terminat de citit Opere Esențiale de Freud, 11 volume, am avut un scurt moment de neliniște. Asta e tot?! Gata cu Freud?! M-am consolat singură. Reiau. Aș încerca să vă descriu senzația de relaxare psihică. Nu știu dacă vă interesează. Poate unii deja ați abandonat textul. Iar începe turbata cu Freud! Cum să încep? Punctul de pornire a avut loc cu ani în urmă.

Am privit pe geam câteva secunde. Vecina de sus a scos un cearșaf. Bate vântul. Tivul desfăcut a ajuns în geamurile mele. S-a ivit camera Sambo a lui Eliade. M-a marcat și mereu tâșnește din memorie. Într-un fel sau altul, fac trimitere la. Apoi mi-am zis să compar relaxarea psihică cu un sărut cu mine. Cred sincer că cine m-a sărutat nu mă mai poate uita. N-are noimă enunțul. Trec peste. Treceți peste.

O să reiau de Freud Studiile despre sexualitate. Ajung la mine mesaje, scrise sau orale, despre părinții despărțiți sau viața sexuală. E firesc! Scriu și vorbesc despre aceste subiecte de ani de zile. Mi-a atras atenția o situație anume: lipsa activității sexuale la început de relație.

M-am obișnuit să ascult despre absența sexului la cupluri care numără ani de conviețuire. M-a luat pe nepregătite lipsa activității sexuale în primele luni. N-am citit nimic despre. A scris Freud despre? A scris cineva despre? Nici experiența nu-mi este de folos. La început nu-ți poți lua mâinile de pe partener. Iar dacă mâinile stau cuminți, ochii sfredelesc.

Atât am sucit informația la mine în cap până m-am enervat. Nu mă enervez greu, iar incapacitatea de a pătrunde cu mintea îmi dă o reprezentare de petardă. Explodez. Am explodat. De ce pretind fidelitate partenerii care renunță la activitatea sexuală din cuplu?

Unii or să gândească. Sexul nu e totul într-o relație, ci prietenia, sprijinul, discuțiile plictisitoare etc. Sexul este totul într-o relație. Când este, are o semnificație. Când nu este, are o semnificație.

Ați citit Pentru cine bat clopotele? de Hemingway? Pe vreme de război, Bărbatul și Femeia se îndrăgostesc. Găsesc timp și un loc unde să facă dragoste. Mai târziu, o femeie întreabă Femeia: Cum a fost? S-a zguduit pământul sub noi.

Înțeleg, deși aș vrea să nu fiu înțelegătoare. Nu se poate să se zguduie mereu pământul sub noi când ne iubim. Sexul ține de dispoziție și de multe altele, depinde de caracter. E inadmisibil să te iubești cu gândul la activitățile de mâine. E inadmisibil să nu te iubești și să pretinzi fidelitate. Tu nu mai ești atras de partener, dar de ce să se bucure altcineva de?

Nu cred că o să mă ajute Freud, Studii despre sexualitate. Ipocriți și pudibonzi în sex am rămas ca pe vremea lui Freud. Atunci când discutăm despre. În practică, vremurile diferă. Nu jucăm cu trupul. Aducem jucării în dormitor pentru intensificarea activității sexuale. Nu mai căutăm timp și loc pentru sex. Avem timp și loc din belșug, dar pământul se zguduie arareori sub noi.

Concluzie.

Reprezentarea despre cuplu s-a schimbat. Sexul nu s-a schimbat. Poți să rafinezi cuplul, sexul rămâne instinctului. Nu mai pretindeți fidelitate în lipsa sexului. Cu ce drept și de ce vi se pare corect?!

Foto: Bogdan Mosorescu

Oare copiii proști sunt mai puțin iubiți de părinții lor?!

De zece ani sunt mamă și tot ocolesc, dacă este posibil, grupurile de părinți sau copii. O treabă casnică m-a scos de dimineață din casă. Apartamentul comunist solicită periodic atenție. Niște fire de pe hol, execuție curat românească, au picat. Am traversat parcul de lângă bloc pentru a ajunge la magazin pentru bandă dublu sau dublă adezivă?!

La intrare, l-am oprit pe Făt Frumos. Stai! Să ocolim. Prea multă lume în fața școlii. Ochelarii fumurii ne-au ascuns ezitarea ochilor. Când am revenit, a sunat clopoțelul. Am 36 de ani și încă reacționez la sunetul ăsta. Eu nu. Acesta a fost răspunsul lui Făt Frumos care a tăiat-o direct printre copii, părinți și bunici. De ce mă împingi? Un copil către bunică. O altă bunică: Îi e frică de pedeapsă. Dacă o spun la maică sa, o pedepsește!

Mara merge la școală la Montessori. De șapte ani, de la grădiniță până în prezent, am identificat două păreri ferme ale unor părinți despre Montessori. Prezint excepțiile, sunt mai interesante. Montessori este școala copiilor cu bani. O categorie. Montessori este școală pentru handicapați. Altă categorie. Dacă părinții din prima categorie m-au provocat să aduc argumente, atunci părinții din a doua categorie m-au lăsat mută.

Am citit prea multă istorie și psihologie pentru a fi surprinsă de gândiri și mentalități, dar. Ignoranța mă sperie la fel de mult ca un kamikaze. Cum ați răspunde la: Eu nu mi-aș da copilul la Montessori. Eu vreau să învețe copilul meu.

Despre Montessori notez. Montessori este o pedagogie care urmărește etapele de dezvoltare ale ființei umane. În România, și la Timișoara, într-adevăr este o școală pentru părinți cu un anumit buget. Sărăcia atrage fudulia. În Italia n-are nimic de-a face cu autoafirmarea părinților. Maria Montessori a început să-și pună în practica metoda în suburbie, în familiile sărace.

Ca părinte cu un copil la Montessori, nu mi-a plăcut să fac lobby pentru. E un stil de viață la mine. Nu am pregătit un discurs despre școală, doctor sau stilist. Îți arăt. Mara e un copil care merge fericit la școală. Doctorul mă ține sănătoasă și departe de bisturiu. Părul e lung și lucește.

Ca părinte care reprezintă autoritatea în familie, nu insist cu temele și învățatul. Periodic o chestionez pe Mara. Ești mulțumită de rezultatele tale școlare? Dacă nu ești, muncește mai mult. Dacă ești, te împaci cu cât știi și lași tânguielile deoparte. Nu sunt un exemplu, știu. Alții vor să învețe copiii lor. Eu vreau să fie o proastă. Ăsta ar fi raționamentul. Dacă aș verbaliza, m-ar contrazice cu o voce joasă și o atitudine încurcată. Ce tupeu am să exprim gândurile nerostite!

Aici m-a condus pe mine educația, la detașare. Îi permit copilului să-mi arate ce, cât și cum poate să exceleze. Oare copiii proști sunt mai puțin iubiți de părinții lor? Sau nu există asemenea copii cum nu există copii urâți?!

ȘȘȘȘȘt! Tac.

Foto: Bogdan Mosorescu

Femei plictisitoare și cicălitoare

Întâmplător, circumstanțele, știți cum e, am auzit frânturi dintr-o discuție. Cafenelele au redus strașnic spațiile dintre mese. Stai, dar nu stai cu străini la masă. Două femei mi-au tulburat lectura. La primul oftat am părăsit fraza. Am citit cuvintele câteva minute. Am reluat. Degeaba mă străduiesc, oamenii nu vor. Grozav, încă o femeie plictisitoare!

Am abandonat cartea. Am apucat telefonul, am deschis aplicațiile. Nu-mi este rușine să recunosc. Le-am judecat pe acele femei. Nu mi-a răspuns la telefon. L-am sunat. I-am trimis mesaj. Între mărturisiri miorlăite, ale lor, și guri lacome de ceai, ale mele, mi-am reamintit proiectul meu de a face un curs specializat pentru a consilia persoane. N-aș putea. I-aș spune fără ocolișuri Femeii: Ești cicălitoare și plictisitoare. Citește o carte, scapă de burtă și scutește-ți bărbatul de atitudinea mămoasă. M-aș adresa direct Bărbatului: Ești nesimțit și imatur. Citește o carte, scapă de burtă și scutește-ți nevasta de atitudinea de șef.

Nu cred că aș putea să mă opresc. I-aș chestiona despre viața sexuală. Nu există? De ce nu există? Infidelitate, disfuncții sau a dispărut atracția? Vorbește cu partenerul despre. Și nu mai pretinde fidelitate în lipsa activității sexuale dacă nu te scuză tulburarea funcțională a organului.

Mă întreb dacă aș mai apuca să respir. Dacă aș folosi un ton calm. Presupun că nu. Abia m-am abținut să nu plesnesc o psiholoagă care își sfătuia prietenele să-și găsească bărbați care să le trateze ca pe niște prințese. La mine e simplu. Totul se reduce la cărți. Nu citești, nu ai cum să schimbi unghiul, să sucești perspectiva, să întrezărești adevăratul motiv.

De unde anume consideră, cei care nu citesc, că se echipează pentru viață? Acasă nu citesc. Lectura obligatorie din școli e pentru fraieri. După absolvire nu au timp să citească, au lucruri  mai serioase de făcut. Nu, nu, degeaba mă străduiesc. Ne-am despărțit luni seară. A zis că ne vedem a doua zi. Nu a sunat, nu ne-am văzut.

Nu a sunat pentru că ești plictisitoare și cicălitoare. Pentru că pretinzi, dar ai o reprezentare de câine care latră din spatele gardului. Deschide poarta și atacă. Dacă nu, taci din gură și lasă aceste discuții pentru pereții casei tale.

Mi s-a spus în repetate rânduri că aș fi fost o femeie mai bună fără Freud, fără toate cărțile citite. Imaginați-vă un râs zgomotos care îți scutură tot trupul.

Aș fi fost o femeie plictisitoare, iar pentru mine nu este o opțiune. Nu aștept să-mi dea bărbatul timpul lui, să-mi dea prietenii atenție. Acționez. Iau ce consider că mi se cuvine. Îmi evidențiez mândria. Puțină mândrie nu strică nimănui. Disperarea, lipsa igienei și delirul de grandoare devastează. S-ar putea să rămâneți fete bătrâne.

O fată bătrână, două, trei. Fă un duș și lasă cicăleala!

Foto: Bogdan Mosorescu