Momente cu Mara de care sunt mândră.
Am o fată matinală, începem ziua devreme, iar asta ne scoate, mai ales când soarele e suveran pe cer, prin centru la plimbare. Bem fresh de la Prospero și mâncăm covrigi de la Petru.
Într-o astfel de dimineață, cu sucurile în mână, ne îndreptam spre mașină. Mara și-a terminat sucul ei și a aruncat paharul gol la coșul de gunoi, fără să mă întrebe nimic.
M-am simțit foarte mândră de ea.
Ieri dimineață mi-a cerut lapte, i-am întins sticla și am întrebat-o cum se zice, așteptând un mersi.
Mara a întins mâna și a zis:
Bogdaproste, pentru Edeea, (adică Medeea) fata lui Mani (Mani fiind sora mea)
Am sărutat-o pe frunte și am ieșit din cameră.
Uneori Mara mi-e cel mai bun profesor, iar alteori o respect ca fiind cel mai grozav filozof din viața mea.
mai 28, 2012
Copiii sunt incredibil de receptivi, imi spunea o data o mama ca atunci cand a inceput sa fie foarte atenta la toate vorbele micutei si-a dat seama ca atunci cand aceasta se juca cu papusile, nu inventa chestii, ci oglindea comportamentul si slabiciunile pe care ea ca mama le avea fata de fetita. Pe mine una m-a impresionat chestia asta mai ales ca inca n-am copii si mi-e greu sa percep lucrurile din punctul asta de vedere. Ca fost profesor, stiu insa, ca multi copii sunt oameni mari si ca multi oameni mari au ramas copii… (din pacate nu la suflet ci la minte sau educatie…)
mai 28, 2012
La „bogdaproste” aproape am lacrimat din cauza amintirii si a uitarii. Iar Mara m-a ajutat cu o durere, o durere placuta in acest context.
mai 28, 2012
Ce-i drept e chiar uimitor cum a inmagazinat si asociat bogdaprostele chiar daca n-a inteles ea ce si cum…
mai 28, 2012
Mamanu o pune uneori sa zica asa in amintirea nepoatei mele, dar Mara, de ceva vreme, incepe sa fie, nu numai sa traiasca.