Am îndrăznit

De 3 sept., 2012 20 No tags 0

Uneori visele îndrăznețe se mută într-o clipă măsurată pe o bătaie de geană. Se schimbă locul, mintea inversează traducând închipuirea în faptă.
Într-o oră a nopții, acum o săptămână, am ieșit să cumpăr lapte, iar noaptea vaca dă lapte doar la non-stop.
Am parcat mașina peste stradă și cu un pas lipăit am traversat. M-am oprit puțin în mijlocul drumului că să nu mă lovească un pachet de țigări. Am privit pachetul, am privit șoferul care l-a aruncat pe geam.
Câteva secunde am tot privit, indecisă, cu teamă. M-am mișcat. M-am dus în direcția pachetului, l-am adunat de pe jos și l-am aruncat pe geamul mașinii la șofer în brate.
Cred că vă aparține.
Am îndrăznit mult.
Erau oameni în fața magazinului, iar eu puteam oricând să fug la mașină.
Nu am auzit să mă fi înjurat, în schimb, după ce m-am înapoiat la mașina mea, pachetul de țigări ajunsese tot în stradă.
A doua oară l-am cules de pe jos.
L-am luat cu mine pe bătăi de inimă.
Atât de sec, atât de firesc în nefiresc.
Dar am îndrăznit, mi-am îndeplinit un vis.

20 Comments
  • noctambulul
    septembrie 3, 2012

    Periculoasa indrazneala! Si… inutila. Da! Din pacate inutila!

    • dunia
      septembrie 3, 2012

      E doar o presupunere ca e inutila, daca mergem pe presupuneri, iata!
      Presupun ca a aruncat inapoi pachetul dintr-un orgoliu prost administrat, dar pe viitor poate nu va mai face tocmai datorita gestului meu.
      Nu si-a permis sa fie rusinos in fata mea, dar ce-l opreste sa fie rusinos cand este de unul singur?
      Prefer sa gandesc asa, niciodata nu poti sti ce impact are un anume gest asupra unui om.

      • noctambulul
        septembrie 3, 2012

        Nu pot spune ca ma pricep la oameni, dar vad si aud ce ma inconjoara cand merg pe trotuar sau cand conduc pe sosea. Si nu este vorba de o presupunere, ci de o certitudine. Am colegi mai tineri care gandeau ca tine, iar intre timp au inceput sa fie mai putin optimisti. Tu inca esti o optimista si o idealista. Eu nu ma consider pesimist, ci realist. In vestul salbatic oamenii au fost adusi incetul cu incetul in directia, nu as spune cea buna ci in directia pe care istoria ne arata ca au urmat-o, nu cu vorba buna, ci prin constrangere, prin impunerea legii, a serifului si a pistolului. Noi avem legi interpretabile si serifi (a se citi sefi de post) disponibilizati, iar pistol are cine nu trebuie… Nu ma mai intind, dar nu inchei inainte de a-ti admira curajul de a actiona si curajul de a-ti urma visul!

  • melciu
    septembrie 3, 2012

    Nici eu nu cred ca e inutila. Nu daca suntem multi si daca suntem suficient de insistenti. Si eu am facut de multe ori ce ai facut tu, dar cu mai multa ironie, si este si motivul pentru care pe toate masinile am lipite bumer stickere pe tema mentionata. Younare not alone 🙂

    • dunia
      septembrie 3, 2012

      Zici dumitale, dar mie mi-a fost frica de bataie. 🙂

    • dunia
      septembrie 3, 2012

      @noctambulul

      Stai, stai ca esti nedrept cu mine. Nu zic ca eu cunosc mai bine oamenii, ci ca refuz sa cred in ireparabilul omului civic. Nu am asteptari de la om ca fiinta inzestrata, ci de de om ca fiinta educata si pedepsita atunci cand greseste.
      Neamtul nu s-a nascut ordonat, a devenit. Un pachet aruncat pe strada in Germania nu vezi de frica amenzii, nu de rusinea fata de ceilalti.

      • noctambulul
        septembrie 3, 2012

        Asta se intampla ACUM si in State si in Germania, iar ce spuneam de vestul salbatic s-a intamplat de mult peste ocean, iar gemanii (sau nemtii daca vrei) au o istorie indelungata in directia de care vorbim. Noi daca abia acum incepem, ei bine, inseamna ca suntem cu mult in urma lor! De ajuns nu poate fi vorba, dar daca hotaram ca vrem sa ajungem candva in viitorul apropiat sau indepartat asa cum sunt ei acum, atunci ne trebuie un factor motivant.

      • noctambulul
        septembrie 3, 2012

        * germanii

    • noctambulul
      septembrie 3, 2012

      A propos de „multi”, poate fiecare sa faca un inventar zilnic: cati oameni educati si bine crescuti are in jur (ii intalneste, ii cunoaste…) si cati intalneste pe strada flegmand, aruncand pachetul de tigari, ambalajul de la croissant, facandu-se vinovat de nenumarate nereguli in trafic atat ca pieton, dar mai ales ca sofer, vorbind vulgar… you name it! Apoi sa facem diferenta! Cine va iesi invingator? Va mai aduceti aminte de evenimentele din ’89 (unii le numesc Revolutie)? Va mai amintiti cum eram prin ’90? Au trecut mai bine de 20 de ani! Credeti ca e vreo diferenta? Da! Atunci croissantele se numeau cornuri (cu gem) si nu aveau ambalaj!

      • dunia
        septembrie 3, 2012

        Si ce sa fac, sa nu mai cred, sa nu mai sper? Dar amandoi avem copii, trebuie sa credem, daca nu din naivitate, ca mine, macar din necesitate pentru mugurii de langa noi.

      • noctambulul
        septembrie 3, 2012

        Fiecare actioneaza dupa cum considera de cuviinta! Una e speranta si alta e realitatea. Nu vreau sa te demotivez prin comentariul meu. Acesta din urma il poti trata ca pe o observatie a ceea ce ma inconjoara (poate ma plimb si ma uit pe unde nu trebuie)!

  • Oana
    septembrie 4, 2012

    Chiar ai avut curaj si noroc. In alta situatie sigur ai fi luat una peste fata. asta intr-un caz fericit.
    Traim intr-o societate unde esti luat la misto daca vrei sa tii locul care te inconjoara curat.

    • dunia
      septembrie 4, 2012

      In care alta situatie?
      Pana la urma soferul a fost cel generos! 🙂

  • Dan
    septembrie 4, 2012

    Cine nu risca nu câstiga. Dar asta nu înseamna ca cine risca are de câstigat ceva.
    Un demers util ar fi fost câteva bastoane de politist între ochi si o amenda. Eventual repetat…

    • dunia
      septembrie 4, 2012

      Amenda, un alt vis al meu, amenzi pentru toata lumea, iar aceia care mai si comenteaza, vinovati fiind, sa le mai creasca amenda nitel.

  • cora_
    septembrie 5, 2012

    Felicitari pentru curaj!
    Nici eu nu cred ca a fost in zadar si mi-ar placea sa cred ca nu sunt multi barbati romani capabili sa loveasca o femeie, oricat de badarani ar fi… sau poate…

    • dunia
      septembrie 5, 2012

      Nu or fi multi, dar ii nimeresti.
      Multumesc, primesc felicitarile cu drag, caci am avut intr-adevar curaj. Ani de zile am privit, nu am facut nimic tocmai de frica badaranilor.

  • Vladimir B.
    septembrie 6, 2012

    …bădărănia nu se va împuțina, nici țigănia (ca adjectiv), dar dacă simți să faci ceva – trebuie să nu te oprești. de acord cu tine! ca mai mereu, nu?

    • dunia
      septembrie 6, 2012

      Ca mai mereu, dar nu ma culc eu pe urechea asta. 🙂

      • vladimir b.
        septembrie 6, 2012

        Asta e bine să faci!
        În general, nu e prea bine să fii mulţumită cu realizările. Vezi Jurnalul enorm al lui Andre Gide!

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


Solve : *
19 − 2 =