Care prieteni te cunosc mai bine, cei vechi sau cei noi?

De 28 mai, 2011 1 No tags 0

In saptamana asta, ce sta suspendata intr-o duminica inchipuita ca semn de punctuatie, la o matinala plimbare am formulat o observatie pertinenta. Prietenii si cunostintele cu ani in plus sau in minus, dar in orice caz aproape de 1983 cand am tipat eu intaia data, au sau urmeaza sa aiba copii.
Ne-a venit vremea.
Hm! Am strambat din nas meditativ. Din nou gandurile mi-au alunecat spre prieteni, de data aceasta printr-o comparatie. Prietenii vechi si prietenii mai noi. Cine te cunoaste mai bine?
In ultima vreme, orice coleg pe care l-am reintalnit, mi-a revenit fie ca un strain, fie ca un smintit. Un timp mi-am zis ca eu inchipui descreierata, dar m-am razgandit.
Arhiva mea de prieteni vechi pentru care port si azi o afectiune de neinteles nu este saraca. Numar sentimente blande pentru un numar serios de persoane. Reintalnirea cu unii dintre ei m-a frapat de multe ori.
Cei mai multi stau actori in fata ta, te intreaba ce faci sau ce muncesti doar pentru urmarea fireasca de a insira ceea ce fac ei. Si undeva in a doua fraza ma pierd pe chipul din fata mea si rememorez si activez propriile mele informatii.
Detaliile mici ma invadeaza.
Cunosc alunite, sani, secrete de familie, deprinderi, boli, bucurii, povesti de dragoste, ganduri intime, case, parinti, zambete si coafuri ale unor vechi cunostinte.
Cand una dintre ele reapare, isi bate joc de mine.
Numesc bataie de joc insistenta cu care ma obliga la un comportament rezervat. Nu se mai cuvine sa ne amintim de alunite, sani, secrete de famile, deprinderi sau boli.
Marsaluim cu cariere si copii, cu vacante si griji familiare.
Traind ce am povestit si stand apoi intr-o ureche sa meditez, am inteles ca nu am de-a face nici cu straini, nici cu smintiti, ci cu alegeri.
Oamenii aleg si se definesc prin alegerile lor.
Iar la intrebarea: care prieteni te cunosc mai bine, cei vechi sau cei noi?, un raspuns cu unicul drum al adevarului nu este posibil, caci oamenii in loc sa fie ei insisi, intr-un exceptional drum, se despica asemenea minciunii si se pierd in faldurile false ale unei stari de bine prezente.

1 Comment
  • Mihai
    mai 28, 2011

    Interesanta observatia de inceput. Parca am mai auzit-o undeva…
    Imi permit sa dezvolt o idee a mea proprie pe marginea acestei observatii. In vremurile in care societatea se dezvolta, natalitatea este in scadere naturala, cu atat mai accentuata cu cat tara respectiva o duce mai bine. In vremuri mai putin prielnice (ca sa nu folosesc termeni alergeni tip criza sau recesiune) natalitatea creste. Incep sa cred tot mai mult in teoria cu perpetuarea speciei care te apuca tocmai atunci cand ratiunile economice iti spun contrariul. La noi e mai greu observabila. As zice ca datorita timpului scurt in care am trecut prin ambele.
    Trecand de la una la cealalta cred ca prietenul vechi stie o versiune prea putin actuala a noastra iar celui nou ii lipsesc amanunte fundamentale despre trecut deci nu cred ca vreunul din ei te va cunoaste prea bine. De aceea avem cativa prieteni buni, care au mers alaturi de noi un timp indelungat si care detin mai multe piese din puzzle.
    A, si evident ca lumea vrea sa vorbeasca despre sine. Asta e o discutie atat de lunga ca nici nu stiu de unde sa o incep…:)

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


Solve : *
23 + 10 =