12 Comments
  • midush
    iulie 4, 2012

    Mi-a fost recomandata Femeia nisipurilor, am fost curios, am citit jumatate, dar apoi am renuntat. Una e sa dezvolti o idee, sau poate o obsesie, si alta e sa te tot invarti in jurul ei ca un caine in jurul cozii. Poate ca cei ce vor avea rabdare sau putere sa o citeasca pana la capat ma vor putea contrazice.

    • dunia
      iulie 5, 2012

      Eu gata, am terminat-o, trebuie sa schimb si pe blog. Hai sa te contrazic eu, imi permiti, nu?
      Incep cu acest poate, nu e vorba deloc de o obsesie, sau nu asa cum intelegem noi obsesia.
      Eu cand am citit aceasta carte, mereu trebuia sa-mi iau mintile de la Castelul lui Kafka si sa le readuc in nisip.
      In aceste pagini, putine, doamne ajuta, regasesc starea acelor beats, precursori ai hipiotilor, oamenii aceia tristi si cu un spirit creator puternic, dar plini de amaraciune.
      E absurdul in aceasta carte, un absurd in care traim si care deranjeaza atunci cand vrei sa-l formulezi, nu numai sa-l traiesti.
      Ti-ai imaginat vreodata cum ar fi daca, de exemplu, sotia ta nu te-ar mai lasa sa intri in casa? De ce? Pentru ca nu mai vrea, pur si simplu.
      Ai zice ca nu e rezonabila, ca nu se poarta cum se cuvine, ei bine, tocmai despre asta este vorba, oamenii renunta de multe ori sa se poarte cum se cuvine, in Femeia nisipurilor, Kobo doar exagereaza pentru a-si sublinia mai bine ideea.

      • midush
        iulie 6, 2012

        Pot fi de acord cu punctul tau de vedere, dar in carti prefer altceva absurdului cotidian.

      • Florin
        noiembrie 17, 2013

        Nu am sa te contrazic pe fond, si eu cred ca „Femeia nisipurilor” are un puternic fond de tristete, chiar daca eu cred ca are si ceva din absurdul pe care doar femeia il poate ridica la nivel de regula … Vreau insa sa imi spun parerea despre comparatia pe care o faci cu beatnicii. Las la o parte faptul ca termenul de hipioti, termen „nascocit” relativ recent de cei ce stiu prea putine despre generatia flower-power sau fenomenul „hippy”, mi se pare pare peiorativ (in general, nu in fraza ta). Cred insa ca atunci cand vorbesti despre tristetea beatnicilor te referi doar la partea filozofica si literara a fenomenului. Poate la scrierile unui Jack Kerouac sau Allen Ginsberg, nu la intregul fenomen beat. Pentru ca muzica beat nu este deloc trista. In fond era cautarea unor artisti de dupa o mare catastrofa mondiala, atunci cand lumea gandea frumos spre viitor, pastrand insa in gandirea filozofica tarele catastrofei ce tocmai trecuse si nelinistile unui nou inceput plin de cautari. Daca insa iei in totalitate fenomenul beat, cel putin ca parere personala, nu imi pare deloc trist … Si cu siguranta a fost ceva frumos, ce a pus bazele artei de mai apoi.
        Cu siguranta, Femeia nisipurilor este o metafora pe care trebuie sa o percepem ca simbol si nu ca intamplare prozaica.

  • midush
    iulie 6, 2012

    Dublu, doi, two, Two Suns in the Sunset: http://www.youtube.com/watch?v=ArKhstalhnM&feature=youtube_gdata_player

  • Petru
    iulie 26, 2012

    Interesant comentariul despre”Omul fara insusiri”.
    De cartea asta ce zici?
    http://www.scribd.com/doc/77365521/Jurnalul-unei-recapitul%C4%83ri

  • dunia
    noiembrie 17, 2013

    @Florin

    Da, la una din cărțile lui Kerouac am descoperit acei beats.

  • Raileanu Mariana
    mai 16, 2014

    E buna cartea? Îmi poti propune si mie niste filozofi buni?

  • dunia
    mai 16, 2014

    Mariana, dorești filozofi sau psihanaliști? Ca filozof, Spinoza mi-a plăcut, Hume, Kant, Heidegger, Hegel.

    Ca psihanaliști eu am citit Freud, Jung, Adler, Fromm. Pe Freud îl recomand oricui prin simplu fapt că te ajută să cunoști comportamentul uman, procesele psihice. Nu sunt prozelita lui, dar multe pe care le-am citit au sens.

  • hombre
    noiembrie 14, 2014

    @ dunia
    freud e perimat. nu mai are nicio legatura cu secolul in care traim.
    un citat dintr-un articol pe care ti-l recomand:
    „The primary trouble with Freud is that, while his ideas appear intriguing and even common sensical, there’s very little empirical evidence to back them up. Modern psychology has produced very little to substantiate many of his claims.”

    http://io9.com/why-freud-still-matters-when-he-was-wrong-about-almost-1055800815

  • malaiemilro
    ianuarie 5, 2015

    Am văzut că în dreapta paginii ai o imagine cu cartea pe care o citești în acest moment. Cred că o să împrumut și eu această idee pentru că mi se pare foarte bună.

  • dunia
    ianuarie 6, 2015

    Mă bucur, mă bucur, malaiemilro. O să urmăresc şi eu ce citeşti.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


Solve : *
26 − 12 =