Într-o după amiază stăteam, într-o sală de așteptare, să fac o radiografie necesară examenului de titularizare când un afiș cu un copil mi-a atras atenția. M-am ridicat și am plecat.
Într-o după amiază mi-am făcut un test de sarcină. Am privit cele două linii încercând să văd doar una.
Într-o după amiază am anunțat că sunt însărcinată și că păstrez copilul.
Într-o după amiază mi s-a rupt apa în baie și am plecat la spital cuminte nu înainte să șterg pe jos.
Afectiv, ieri s-au întâmplat toate cele patru după-amieze.
După calendar, au trecut doi ani jumate.
Într-o dimineață, azi dimineață, o dusei pe Mara mea la grădiniță, prima ei zi de grădiniță.
O privii de la geamul secretariatului, iar după vreo jumătate de oră o educatoare o trimise pe mama Marei acasă, fetița se integrează.
La 2 ani jumate, Mara mea deja îmi dă de știre că am ajuns la punctul unde eu trebuie să-mi găsesc niște limite în relația cu ea.
Știu foarte bine că nu am nici un motiv să plâng, dar o fac, și nu în hohote, ci cu o grea apăsare acolo unde omul a dibuit că ar fi sufletul.
Într-o dimineață retrăii prea multe după amieze.
Să râdem înainte de toate
Dunia
flori de camp, curcubee, oameni si carti
Buy me a coffee
Ambasador pentru
Preferința vestimentară a blogului, Atelier Bobar
Partener mieros/sănătos al blogului
Partener prețios al blogului
Acum citesc…
august 30, 2012
Si eu care ma speriasem ca te-ai angajat !
Ptiu bata-le vina de temporale cum pacalesc perceptia si dau palpitatiuni la imina !
Iar aia cu o linie, doua linii sperai sa nu fie 3, e ipocrizie maxima ! Te-ai fi protejat daca nu voiai sa ai de-a face cu liniutele 🙂
Ce n-ar face omu’ pentru o lacrima de la cititor !
august 30, 2012
Fernanda, este ultimul comentariu care mai apare pe blog. De ce vorbesti de ipocrizie? Poti sta fata in fata cu mine, dar alegi sa-ti faci nevoile la mine pe blog.
Si lacrimi? Zise cineva ca planse sau poate te trecu pe tine?
Nu ma intereseaza, la revedere.
august 30, 2012
Foarte frumos spus! Multe clipe pe care, mai devreme sau mai tarziu, fiecare dintre noi le traieste (sau le urez fiecaruia dintre noi sa le traiasca). Te pup si iti pup si frumoasa domnisorica! Va asteptam pe la noi! 🙂
august 30, 2012
Caliopi, salut!
Multumesc de comentariu si felicitari, mamico.
O sa venim negresit, vreau sa vad si eu minunea ta. Va pup cu drag pe toti.
august 30, 2012
Intr-adevar atat pentru mama cat si pentru copil prima zi de gradinita e un pas important.Nu stiu cat de mult realizeaza copilul ce se intampla cu el,
furat fiind, de imaginea atator copii si jucarii,dar ca mama e un sentiment de durere si bucurie in acelasi timp. Bucurie ca odata cu prima zi de gradinita iti dai seama ca prichindelul de pana mai ieri, a crescut,dar si durere ca se „rupe” parca de langa tine. Eu am trecut pe-aici si ma indrept cu pasi repezi catre o a doua „prima zi”, dar de data aceasta de scoala.
august 30, 2012
Norah Jones – In The Morning: http://www.youtube.com/watch?v=rL6hEhpDYBo&feature=youtube_gdata_player
august 31, 2012
Acum o ascult.
august 31, 2012
Nu îmi pot închipui emoţile primei zile de gradiniţă! Cum trece timpul…mâine ne trezim cu nepoţi 🙂
septembrie 3, 2012
la noi, a fo mai simplu. La 1 an si 5 luni, eram in camera la directoare, plateam, semnam contract, intrebam de meniu, iar fetita mea pur si simplu s-a dus curioasa sa vada ce se intampla acolo cu copiii. Nu s-a uitat in urma.
Urmatoarele 2-3 zile a plans, pana in brate la educatoare.
Vineri, a plans in curte ca nu mai voia sa plece.
Azi este la a5a gradinita. Si tot am emotii.
septembrie 3, 2012
O lăsai azi plângând la educatoare în brațe. Ia-ma acasă, mama, ia-mă acasă. Vreau acasă cu tine mama, vreau acasă. Nu pleca fără mine, mama, nu pleca.
Avusei o zi urâtă sentimental.