Adulmec când merg prin oraș canalizările fetide. Adulmec de asemenea mirosul respingător de rahat de câine. De câteva zile, în promisiunea toamnei care vine, am adulmecat și mirosul legumelor coapte. Ardeii copți m-au făcut să înghit în gol. Pofta nestăpânită de vinete mi-a stabilit meniul de mâine. Vreau salată de vinete cu ceapă roșie și un strop de maioneză.

Ardeii copți, vinetele și diminețile reci mi-au diminuat bucuria plecării la mare. Luni pornim spre Italia pentru câteva zile de dolce vita. Nu-mi mai arde de mare. S-a declanșat programul de toamnă, deși, până în prezent, n-am făcut niciodată pregătiri pentru iarna care vine. Am ajutat-o pe mamanu uneori, dar eu n-am preluat legea tradițională.

Lecturile recente m-au cam tulburat. Mă refer la Sufletul omului de Erich Fromm și Biologia ființelor umane în ipostazele lor cele mai bune și cele mai rele de Robert Sapolsky. Cartea lui Fromm m-a entuziasmat. Mi-am amintit înflăcărarea după prima lectură a Interpretării viselor de Freud. Lui Fromm i-am citit trei cărți, iar la a treia mi-au explodat mințile. De aceea vă sugerez să aveți răbdare cu un scriitor. Nu-l judecați după o carte citită. Eu am greșit cu Paul Auster. S-au scurs ani între prima carte citită și următoarea. Pierderea a fost a mea. Cu Fromm n-am greșit, nu m-am potrivit. Sufletul omului însă m-a acaparat. Subiectul despre înclinația omului spre bine sau spre rău m-a interesat din studenție, dar sesiunile, problemele de familie și îndrăgostelile nu mi-au permis să aprofundez. Disciplina n-am practicat-o în studenție, mi-a displăcut profund. Sapolsky mă provoacă la o întrecere cu mine însămi. Pot mințile mele să priceapă într-un mod subtil biologia ființelor? N-am un răspuns, dar lectura asta mă potolește să mă fac de rușine cu judecăți neaprofundate despre comportamentul ființelor umane. În capul meu, ca un roi de albine agitat, se mișcă încoace și-n colo informațiile despre masculinizarea creierului în funcție de expunerea la testosteron. Plus alte informații, o cantitate monstruoasă pe care mi-e ciudă că nu o pot asimila în totalitate.

Separat de lecturi, mamiceală și ordinea și curățenia casei, încerc să creez un sistem pe care să-l dezvolt. Mă interesează dacă sunt capabilă elucidez ce anume o face remarcabilă pe o femeie. Dacă vi se pare ușor, nu e. Dacă vi se pare imposibil, s-ar putea să fie. Dacă vi se pare personal, aveți dreptate, dar parțial. A fi remarcabilă slujește un întreg, iar acest întreg vreau să-l separ în părți și să construiesc pornind de aici. Habar n-am, în acest moment, dacă bramburesc sau am într-adevăr ceva palpabil cu care să muncesc. Simt că am.

Foto: Carmen Vulpea boemă