Zilele seamănă izbitor între ele și sunt totuși diferite. Activitățile cotidiene și responsabilitățile părintești îmi uniformizează traiul. Același trai devine picant de la cărți, vise și proiectul #poartariduri.

Capul îmi vâjâie de la politică. Spăl vasele și imaginez o lume digitalizată cu întreaga populație la butoane. Legile să fie adoptate după ce toți cetățenii au votat prin telefon. Fug atunci spre cărți și recitesc despre statul de drept. Pe Jurgen Habermas abia îl citesc. Înțelegerea îmi este refuzată. Recunosc literele. Identific cuvintele. Duc propozițiile și frazele până la sfârșit. Reiau pentru că nu am priceput nimic. Uneori la a doua sau a treia recitire mă lămuresc. De când am început școala, ritmul de învățare a fost unul domol. Neurotransmițătorii îmi funcționează strașnic în asocieri libere. Așadar, semnale primesc. Științele exacte, coșmarul meu, matematica, îmi inhibă cu nerușinare sinapsele.

Stau cu Habermas în brațe și citesc. Mă absoarbe întunericul. Apoi, cu maximă concentrare, cuvintele capătă sens. Pricep. Nu mai stau în fața porții care refuză să mi se deschidă. Iese soarele ca-n vara anului 2023 când mi-am petrecut ziua de naștere la Bordeaux. Dimineața când am ieșit din hotel tot cerul era acoperit de nori. Garonne amintea de petrol, în nici un caz de apă curgătoare. Ploua cu debit violent până când i s-a năzărit soarelui că e vremea lui să domine cerul. Și a strălucit toată ziua.

Lumea e un loc sinistru în aceste zile. Visele îmi arată întortocheat ce simt. Combină fricile. Mi-e frică de extremism. Mi-e frică de bolile copiilor. Amestecul oniric mi se derulează în scene hilare.

Proiectul #poartariduri mă solicită în aceste zile. În fiecare zi am de decis ceva: o fotografie, un fel de pahar, o descriere, o invitație.
Contest soluțiile adoptate de unele femei în numele frumuseții. Este necesar și drept să atac buzele cu aspect aviar și frunțile varietate de beton? Cu o adolescentă în casă, îmi emancipez constant gândirea. Aleg sănătatea fizică și psihică.
Am o păpușă cu Freud cumpărată de la Cărturești. Am așezat-o într-o zi pe fotoliu. Eu m-am întins pe canapea. Am pus întrebări. Apelează femeile la botox, colagen și bisturiu pentru a-și spori plăcerea sexuală? Lipsesc sexul și dragostea din viața lor? Frumusețea și falsa tinerețe aduc satisfacție femeii? Ce fel de satisfacție?
N-am primit răspuns. Bine că nu am primit!

Zilele seamănă izbitor între ele și sunt totuși diferite. Pentru cititorii mei selecți de la București, în 8 martie, ora 12, va avea loc vernisajul expoziției #poartariduri la Kog7.

Ne vedem.