Fugara de varsta

De 6 iun., 2011 6 No tags 0

Periodic, imi fac drum spre casa, iar drumul spre Severin arata un calator nerabdator atunci cand parasesc Timisoara si un calator dezrobit de dor cand geografia pleaca de pe harta si curge la vale in pliuri fanteziste de apa dulce de fluviu. De la Orsova, accelerand pe dn 70, ma gasesc acasa.
Muntii, dealurile si apa intaresc o afectiune a nativului. Ma simt norocoasa de aleatoriul creatiei. Apusul soarelui ma prinde de multe ori pe terasa casei, iar crepusculul se joaca in culori si in elemente naturale. Dealurile se parguiesc, cerul opreste un suflu omenesc, incetineste pulsiuni, atrage ochiul cu violente combinatii de culori.
Sufletul percepe amintiri ale inceputului de lume.
Si eu m-am nascut aici.
In coltul asta de lume, ma atrage pamantul, dar ma gonesc unii oameni. Mentalitatea poate fi letala. Exista guri care articuleaza aberatii sociale sau mondene ca fiind adevaruri nestramutate.
In cartierul meu, pe strada mea, a avea cancer reprezinta o rusine.
In acelasi cartier, aceeasi strada, daca un barbat casatorit sta la masa cu o alta femeie in afara de sotia lui inseamna ca cei doi cu siguranta transpira cearsafuri.
Tot cartierul si toata strada judeca.
Iubesc cu patima cartierul si strada.
Le urasc cu aceeasi patima.
Pe strada mea, duminica inca se aude muzica din curti si ceva festiv pluteste in aer.
Acopar aberatiile lor cu aberatiile cromatice, rascumpar marlania unora in raze de culori diferite si cu prieteni. Un numar mic de oameni, la intalnirile lor, se remarca adesea prin galagie.
Sunt prietenii mei.
Cand galagia o sa se prapadeasca, mazga din gurile rele ne-a furat culorile de pe cer si din ochi.
Si tocmai de aceea, ma declar o fugara de varsta, de se cuvine, de munca impusa, de invidii si idioti.
Nimeni nu ofera recompensa.

6 Comments
  • Carolina
    iunie 6, 2011

    Cred ca nu esti singura a carei perceptie asupra locului de unde am plecat,loc pe care il numim casa si unde uneori manati de acel dor ne ducem sa-l vizitam,se schimba parca la fiecare vizita!Oamenii cu care am socializat se schimba -unii in bine altii in rau sau poate asa sunt ei si noi am cunoscut aceiasi persoana cu un alt caracter!Dar si aceasta optica a colectivitatii de unde am plecat nu reprezinta decat realitatea societatii pe care multi dintre noi am lasat-o in urma si pe care inca o mai numim casa!Asa cum ai si scris iubim locul parintesc dar asa cum iubesti un loc ai si anumite antipatii fie de oameni,fie de comunitatea pe care acesti indivizii au creat-o!
    Te pup si felicitarii pentru subiectele pe care le dezbati,o lectura draga ochiului si chiar sufletului!

  • dunia
    iunie 6, 2011

    @Carolina

    Ma caracterizeaza locvacitatea si veselia, asta o stie toata lumea. Mi-e teama insa de limbutia si de rasul meu, caci daca m-as intoarce printre oamenii aia, as muti.

    Singura solutie sa stai cu ei este ignorarea, iar ignorarea e ca un calus, eu unde ma mai manifest? Si cel mai important, unde mai continui sa evoluez intr-o clica care a pus punct invatarii?

  • MeetTheSun
    iunie 6, 2011

    Eu constat cu uimire ca la mine acasa, intr-un sat pana nu demult uitat de lume, mentalitatea se schimba infiorator! Fara fond, evident.
    De ce m-as teme? Lucrurile bune dispar si ele odata cu „emanciparea” rapida ca un dublu click de mouse. Acum totul se reduce la internet, tv si viata sociala. Pamantul, munca, traditiile, hrana sanatoasa sunt aproape amintiri si abia daca isi fac loc din pricina de nevoi. Dar doar de nevoi…

  • alex
    iunie 7, 2011

    Partea mea preferata de drum Orsova- Severin imi aduce aminte de copilaie si de cat de mult ma distram pe acolo…cat trec pe acolo ma coplesesc amintirile…

  • dunia
    iunie 7, 2011

    @MeetTheSun

    Nostalgia, asa cum mi-a scris mai demult Vlad din Dulcea Mahala, este aceea care ne falsifica amintirile si indulceste peste masura vremurile noastre.
    Existau si atunci nepotriviri, doar k noi eram prea ocupati sa alergam dupa fluturi, sa culegem musetel, sa ne julim genunchii.

    @alex

    Bine ai venit pe aici, bucuroasa pentru curajul de a scrie gandul. Poate o sa ajungem sa ne povestim si amintirile.
    Taifasul mi-este peste masura de drag.

    • alex
      iunie 7, 2011

      Cu mare drag, sunt foarte legat de locurile in care ne-am nascut si petrecut copilaria, sunt foarte mandru de oras si imprejurimile lui…

Dă-i un răspuns lui MeetTheSun Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


Solve : *
14 + 10 =