Mail, scrisori electronice, intrebari, sfaturi, curiozitati. Costel.
Contigenta virtuala.
Buna Dunia,
…
PS au iesit alegerile parlamentare dupa preferintele tale?
merci
> costel
…
Buna seara,
> Yep, am observat ce se intampla pe pagina lui Iliuta, nu
> stiu cum trebuie procedat, dar pot presupune ca stie
> dumnealui ce si cum sa faca.
> Alegerile parlamentare? Hm? Stiti de ce merge o fata ca mine
> la vot? Nu din cunostinta de cauza, se vorbeste mult si urat
> de parlamentarii nostri, oamenii au in mare parte dreptate,
> poate nu am trait in comunism, dar tot suferim consecintele,
> toata lumea vrea sa fure si sa insele statul, dar cred ca
> aveti prieteni romani cu care sa discutati politica, sa-mi
> fie scuzata digresiunea, deci de ce merg la vot?
> Din respect pentru morti, pentru aceia care si-au dat viata
> ca eu sa pot azi avea dreptul sa pun sau nu o stampila, mi-e
> egal cine a iesit, nu am incredere in nimeni. Cine a iesit
> sa-i fie de bine!!!
> Cu prietenie, Dunia
…
Buna Dunia,

Raspunsul asta e asa de frumos scris, incit merita sa-l urci pe blog.
Am luat aminte si am postat si aici. Multumesc Costel de sugestie.

Advent, sfantul Andrei, vot, o ultima duminica de noiembrie. Am aprins o lumanare, nu am felicitat pe nimeni, acum imi amintii de o prietena din facultate, inca nu ajunsei la vot.
Mintile mele sunt plecate cu trenul. Cate persoane am retinut din calatoriile mele cu CFR-ul? O domnisoara, flanel alb, pe gat, vorbea mult, mai mult ca mine. Istorisirea ei, cartofii trebuie curatati taind gros in coaja, apoi explicatia cu amidonul.
Un baiat frumusel, student, lasat comod in scaun, geaca de piele, ochi incredibil de verzi. Domnisorului astuia i-am retinut si chipul, celorlalte persoane nu, doar povestile lor. Alta demoazela. Abia astepta sa-si termine studiile ca se poata intoarce in sanul familiei, familia sotului, era proaspat casatorita. Recunosc ca am ranjit, am desconsiderat-o, la mine, desavarsitea cerebrala are intaietate.
Nu mi-e rusine pentru sentimentul filistin, ingamfarea mi-am inghitit-o. Intotdeauna m-au atras oamenii multumiti de sine, persoanele cu un plan de viitor, in care se organizeaza social vadit satisfacuti. Casatorie, copii, munca. Ei, fericitii…
Ultima duduie intalnita recent. Traieste o iubire virtuala, oferita de messenger. Greseala, discutii, un abonament cu minute nelimitate in retea, o intalnire. Toate astea, in timp, numara vreo patru luni. In august se marita. Am pus intrebari delicate, pline de neincredere, am sfarsit intr-un ras fals si cu urarea casei de piatra. Privirea ei am inteles-o mai bine ca apucaturile ei de indragostita. Garantare, asa ma sfredeleau taciunii ei de ochi. Poate am primit o lectie! Posibil sa nu se faca nunta, pana in august se mai schimba politicieni, ne mai sarutam sub vasc, mai bem sampanie, Isus se mai naste o data. Pesemne mazgalitorul refractar ce-l intrunesc sa fie umilit, si oamenii pe care eu ii dispretuiesc pentru credinta lor ca iubirea e totul, sa-mi dea peste nasucul meu mandru si frumos.

Bogdan Mosorescu

Prin cafenele

Inima targului

La Gaudeamus

Prin Herastrau

Un filmulet al varului meu ciudat si frumos, cu trasaturile lui mamaia noastra. Bogdan Mosorescu[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=f5T8ic7z-HQ&feature=related]

Am luat Bucurestiul la picior pentru a ajunge la Gaudeamus. Am traversat Herastraul. Ploaie de frunze, plapuma de frunze, bluza de la Mango cu imprimeu de leopard. Blitz, salcie, o mica tavaleala pe pamant.
La intrarea in targ, miros de mici, am cedat gastronomic, desi toate gandurile imi erau la carti. Fumul l-am luat pe par, narile asteptau sa se afunde in pagini de carte. Imi place sa miros cartile iesite de la tipar.
In Romexpo, pe scari, la intrare, hlapa cu ochii, am incercat sa cuprind tot. Am intrebat de Brumar, m-am strecurat pe langa standul editurii unde am lucrat, prezenta mea la targ a fost una duala, ca vizitator, si ca redactor, am admirat hegemonia marilor edituri prin amplasarea in inima targului.
Joi, picioarele m-au manat rapid inapoi spre hotel. Vineri am poposit. La Brumar, un salut, obraji atinsi, apoi in flacari, putina flecareala cu Robert Serban.
In inima rosie am ascultat. Lansari, prezentari, Ileana Parvulescu, Serban Foarta, un tanar scriitor francez. Pe raft, Noica. Cartea alba, proaspata, mirosita. Am cumparat carti cu plasa. Apoi Polirom, apoi Rao. Ochii si mainile cautau Thomas Mann. In dreapta mea, una din mandrele mele, lanseaza o intrebare langa ureche: Dunia, cartea asta e misto? Tonul putin flegmatic, fata toata un zambet, stare generala de veselie. Eu am raspuns cu nasul in carti: Eu stiu draga, eu nu as zice de o carte ca e misto, eu respect cartile! Hohote de ras, priviri nedumerite. Atata petrecere la niste fatuci, in atata multime cuvioasa si obosita.
La un moment dat am simtit nevoia de apa. Ne-am asezat pe scari, cu grija sau fara pentru rochicioarele de pe noi, blitz, sticle de apa, consultat programul Gaudeamus.
Cina am servit-o cu foame, fara placere. Seara aveam carti, picioare obosite si un pat dumnezeiesc. Noaptea a cernut vise, dimineata ne-a adus ploaia, ora 7 inregistra niste domnite la teatrul Bulandra. Piesa a fost in limba sarba. Muzica pieselor lui Shakespeare in sarba. Carti, teatru, rochii negre, parfum fin, raiul pe care singura mi-l edific in fiecare zi.

Capriciile care imi dadeau ghes, mi le-am satisfacut, am fost cu fetele, mandretele, dragele la Bucuresti. Si acolo am mers la Gaudeamus, la teatru, s-a intamplat sa fie Festivalul Uniunii Teatrelor din Europa, noi am vazut Negutatorul din Venetia (sala Izvor, teatrul Bulandra), prin cafenele, Mall, Herastrau, am luat capitala la picior, cand nu faceam excursii cu taxiurile. Adica pentru trei oltence din malul Dunarii, a sta intre o ora jumate sau doua intr-o masina, pentru a ajunge la destinatie, constituie intr-adevar o drumetie.
Si am ras, si ne-am torturat picioarele, le-am dezvelit, am deschis larg ochii, am incercat sa cuprindem imagini, simtiri, emotii.
Si seara cu capul pe perna, derulam icoanele trecutului. Odinioara se afla intodeauna invaluit de imaculat si beatitudine. Si copile fiind, trebuia sa fim fiicele tatalui si mamei noastre, femei tinere, azi, am strabatut un drum, am apucat pe poteci, am taiat-o pe trasee nemarcate, ne-am extins geografic, ne-am dezvoltat intelectul, ne-am educat spiritul, am lasat sa iasa teribilismul.
Tinerele de azi, fetele de azi noapte, si-au multumit pentru atasament, au adormit cu un gand bun una pentru alta, cu mandrie pentru existenta celeilalte, si asta, dupa targul Gaudeamus de la Bucuresti.

Radu intreaba: ddunia, tie de ce ti-e dor?

Mi-e dor de siropul de zmeura al lui bunica mea, de verile copilariei, de merele coapte, de mirosul de prelata cand patrundeam in circ, de Sailor Moon, de momentele cand jucam cu mama baba oarba, de derdelusul unde mergeam sa ma dau cu sania, de un sentiment rasunator, de fantanile ce au cumpana, de lenevitul in malul Dunarii, de lubenita, mi-e dor de atatea si atatea, iar eu nu numar atatia si atatia ani.
Devenim niste batrani din cauza nostalgiilor care ne apasa. Ieri mi s-au umezit ochii la circ pentru ca mi-am amintit de numerele la trapez ale anilor trecuti. Ieri am fost plina de DOR.

Randurile de mai jos ii apartin lui Amy, o tanara domnisoara din State. Le astern si printre mazgalelile mele, deoarece am zarit sinceritatea, tineretea, gandurile nefiltrate, entuziasmul. Vreau si eu putina emotie politica!

 On July 24 we went to see Obama speak near the Brandenburg gate.
I thought I´d go be a good American and inform myself about Obama´s policies,
seeing that I knew so very little about him even though I figured he was
probably the best candidate.
After waiting 4 excruciating hours in the hot sun, his very general speech (of
which he read every word) about German/American relations and history (barely
touching on his ideals as candidate for president) fell on tired ears. I was
disappointed that he didn´t take a stronger stand on important issues like war
and environment. But we were right up close and it was nice to be a part of the
event.