De sub marginile rasfrante ale unei palarii, am privit cu atentie aseara, la Hala Timco Timisoara, lucrarile lui Sorin Oncu si Cosmin Haias.
Desi palaria mi-ar fi permis rautati, asa am conchis cu Sorin, i-am felicitat sincer pe cei doi, fara sa ma folosesc de simpatia prieteniei. Am ramas surprinsa de mine si incantata de lucrarile inzestratilor Sorin si Cosmin.
Felicitari lor.
Bravo mie pentru deschiderea fireasca a mintii in fata unor forme de reflectare a unor constiinte straine.
noiembrie 19, 2011
multumim cu gratie si glasuri tremurînde. Intotdeauna draguta si multpreaamabila. Zici că-n palarie-ţi porţi arsenalul de rautaciuni?Samsonica… :-))
noiembrie 19, 2011
@cosmin
O sa-ti raspund, dar nu pe blog, asta pentru ca sunt mult preaamabila, iar tie iti tremura vocea. 🙂
noiembrie 20, 2011
Chestia aia cu sticle si borcane e foarte interesanta. Ar fi si mai interesant de stiut ce e lichidul negru: petrol? cerneala? vin? Cred ca de-aici vine dezlegarea.
Eu, in general, ma delectez cu formele de arta moderna chiar daca nu inteleg nimic. De ce-ar trebui sa inteleg? Poate ca e mai importanta starea pe care mi-o dau. Ne uimesc prea des lucrurile urate si traim prea rar uimirea in sensul ei pur.
O duminica frumoasa dragei cu palarie! 😉
noiembrie 20, 2011
@MeetTheSun
Lichidul este petrol. Sorin atrage mereu atentia asupra nefirescului, aici arata iresponsabilitatea omului in intrebuintarea petrolului.
Eu nu prea inteleg de obicei lucrarile astea, dar aseara am privit cu un ochi schimbat si cu un suflet linistit.
O duminica la fel de frumoasa unei alte demoazele care prefera palariile.
noiembrie 24, 2011
Multumim pentru gand. Am pus si eu cateva imagini aici: http://www.facebook.com/media/set/?set=a.10150974614925343.772834.716225342&type=1
Andrei R.