Stersei pana acum de doua ori inceputul acestui text, secunda asta muri sub degetul mijlociu deasupra tastei delete. Pun punct si incerc sa ma detasez de invalmaseala senzatiilor.
Imi inchipui un timp cuprins intre literele alfabetului, ma gandesc la consoane, la felul cum rostim o litera, dar o auzim si pe a doua. Toate astea nu au nici o legatura cu ce urmeaza sau ar urma sa povestesc eu.
Dunia Tuel sau Paula Aldescu?
Am acest blog de aproximativ 5 ani, in prima lui zi, in primul lui an, prietenii si colegii nu au stiut de existenta mea online. Jocul asta de-a v-ati ascunselea se datoreaza sentimentului de rusine. Daca cineva cunoscut mi-ar fi ras in fata?
Nu mi s-a intamplat, dar foarte greu mi-am lasat numele de botez sa se alature Duniei. Dunia m-a completat, Dunia se face cunoscuta cu un caracter puternic, aproape niciodata sovaielnic.
Dar de foarte putin timp, mi se spune adesea ca sunt o persoana foarte sensibila. Vedeti, acum apare consoana, rostesti o litera, auzi doua.
Cine anume e sensibila, Dunia sau Paula?
Recunosc, sunt o persoana bolnavicios de sensibila, dar nu las sa se vada. A permite cuiva sa-mi observe suferinta mi-ar declansa o modificare a echilibrului normal al organismului. In obisnuintele pe care mi le-am creat singura in viata, asta ar insemna sa fiu infranta de doua ori. Ma pun in genunchi cand ma recunosc sensibila si imi tai capul cand arat ca sufar.
M-am lasat putin perpelita cu surprindere de observatiile unor prieteni. Nu am stiut incotro s-o apuc verbal si gestual. Mi-am muscat buza, mi-am dat parul dupa ureche, am oftat si am lasat privirea in jos.
Mazgalind acum despre slabiciunea asta a mea, imi dau seama ca nu mai conteaza catusi de putin cum ma percep oamenii. Sa ma iubeasca, sa ma urasca, sa ma invidieze. Eu o sa-i privesc pe toti in fata, caci ma surprinsei azi in oglinda, intr-un monolog mut cu mine, cum ma incurajam: ai dat sufleteste mult mai mult decat ai primit, iar asta, nici un primitiv nu ti-o poate contesta.
Sunt sensibila, da.
Si din nou da.
Da, a fi sensibil descrie o slabiciune.
Dar oricat de plapanda mi-e inima, se intampla mereu sa-i gasesc o carja in minte.