Sambata dimineata, inaintea cocosului, intram in baie cu ochii carpiti, cum expresia bine traduce pozitia cersetoare a pleoapelor, ca sa-mi spal capul cum zicea un vechi prieten, cu diferenta ca el isi nota si pe hartie.  La 7 jumate sarutam obrazul prea dulce al fetei mele, iar la 8 deja lasam in spate Timisoara.
O lasam cu o stare a nestarii. Destinatia: Targu Mures pentru o vizita demult promisa boemului Parjolea.
In afara drumului Timisoara-Severin, nu am mai calatorit niciodata singura cu masina, iar premiera aceasta ma bucura la fel de mult cat ma umplea de nelinisti. Am ratacit de cateva ori drumul, m-am intors, am ocolit, am profitat de ore pentru meditatie si visare, din visare m-am oprit cand masina deja parasise carosabilul. Visatorii sunt cam neghiobi la volan.
De pe geam, admirand patria, prima oara am cugetat cu imprecatii. Nu falsific in scris, manifestarea vulgara a gandurilor mele.
De unde dracu sentiment de siguranta ca esti la tine in tara si te descurci orice ar fi?
Dupa Deva, am redus admiratia de la patrie, la local. Ceva normal plutea in aer, desi ma apropiam de zona cu conflict intre romani si unguri. Campurile ingrijite, oamenii si masinile la munca. Mustea de frumusetea muncii campului.
Apoi, pe autostrada Transilvania, am avut senzatia ca am trecut in Germania. Bucla aceea din autostrada m-a facut sa inteleg pentru prima data frumusetea autostrazii, am admirat-o ca pe un tablou.
Targul Mures este frumos si szep.
Seara, plimbandu-ma cu boemul Parjolea si un prieten al acestuia printr-un parc de agrement, am retinut o alta informatie, nicaieri nu se mananca mai bine ca in Transilvania. Am ajuns din frunce in frunce.
Perfectul meu simplu a deranjat si el, deja ma amuza tonul si incapatanarea, ba chiar convingerea diferitelor persoane pe care le intalnesc, ca ma pot determina sa renunt la el mai ales cu justificarea ca suna asa de urat.
Farmecul meu sta si in perfectul simplu la fel de mult ca in chipul dragalas.
Am luat un gand si pentru Oltenia, nu mi-a venit nimic in minte ca specific, doar o caldura sufleteasca mi-a pus un zambet subtil pe fata. Acolo m-am nascut eu.
Mda, se poate totusi ca fruncea sa fie in Transivania.