Tag Archives

  • Home
  • /
  • Tag Archives: "Litere"

Cititorii sunt de toate felurile, inclusiv proști. Nu te mira, stai la îndoială!

De 26 ian., 2021 0 Trăiri afective ale mele , , , , 0

Lecturile copilăriei, cărțile lui Balzac și domnul diriginte, Ștefan Ehling, m-au făcut să cred temeinic în superioritatea morală a cititorilor. Cu această părere fermă am venit la facultate unde am avut primele dezamăgiri. N-am știut ce să cred despre colegele mele care nu citeau cărțile recomandate, ci apelau la rezumatele de pe internet. Am presupus că plecatul de acasă de lângă părinți și îndrăgostelile pasagere cu care ne confruntam fiecare dintre noi serveau ca scuză pentru dezinteresul afișat. Mintea mea nu reușea să priceapă de ce ai veni să studiezi Literele dacă nu citești în primul rând.

Dacă stau bine să mă gândesc, acesta e motivul pentru care eu am ales acestă facultate, deși am fost îndrumată spre psihologie. Fix așa am răspuns: eu citesc. Citesc din clasele primare și nu intenționez să mă opresc.

De la apucăturile teribiliste ale colegelor, o altă observație m-a apucat de nas, dar tot nu m-am îndoit de superioritatea morală a cititorilor. Profesorii universitari, unii, m-au surprins neplăcut prin abaterea de la cinste. Colege care nu frecventau cursurile, care nu învățau, în sesiune luau nota 10. Atunci am suportat primul șoc. M-am holbat la lista cu rezultate minute în șir. Am experimentat furia, dezamăgirea, invidia și neputința, dar am adoptat o atitudine românească. Am glumit. Azi aș face o plângere. Azi aș face ceva, orice. Atunci îmi era frică de profesor care nu m-ar mai fi trecut, gândeam eu, niciodată la materia lui. Părinții m-au sfătuit să-mi văd de treaba mea în orice situație.

Mi-am văzut patru ani de treaba mea. Am citit în primul rând ca un soldat în linia întâi. Studiez Literele, asta e datoria mea. Teoria am fușărit-o de prea multe ori ca să nu-mi fie rușine. Mi-a fost, m-am tratat. Tratamentul venea sub forma unor cărți monument. Datorez diploma și purtării stăpânite. Am ignorat caracterul unor profesori și m-am îndepărtat de colegele pline de minciuni. Unele au ajuns profesoare. Predau pruncilor cu rezumate învățate de pe internet, cu teorii tocite și cu un fel de a fi plictisitor și fals.

Citesc de când mă știu. Scriu de când mă știu. În 2006 s-a ivit Dunia. Cu patru ani la Litere, prima funcție a blogului a fost să-mi ordoneze cunoștințele. Am suportat prima îndoială despre cititori. Gândul m-a pocnit. Faptul că citești nu înseamnă că ești superior celor care nu citesc. Cititul fără detașare de convingerile personale și fără rațiune îți hrănește obtuzitatea. În loc să suporți o lărgire a limitelor, dispari în ignoranță și instincte primitive. Judeci personajele. Te indignează comportamentul caracterelor. Ceva similar cu ceea ce se întâmplă în lume privind corectitudinea politică. Preferi să lași copiii abandonați să crească în centre de plasament decât să ajungă la cuplurile gay. Etc!

De la șocul din fața ușii cu rezultatele de la examen până la dezamăgirea cruntă cauzată de cititori, au trecut ani. Am cedat greu. Am dus un război imaginar dur. Deschidem ferestrele să aerisim în fiecare zi. Citim ca să ne aerisim mințile. Uneori deschid geamul și de afară vine miros de la canal. Nu toți locuim în vecinătatea unei păduri. Atunci te ajuți de la interior cu filtre de aer. E valabil și pentru citit. Nu citiți fără să vă îndoiți de propriile convingeri luate de acasă. Citiți și ridicați întrebări. Fără a ridica întrebări nu acționezi asupra sinelui. Citești sau nu citești, nici o diferență pentru noblețea minții. Faci să treacă timpul. Aduni poze pentru instagram. Te împăunezi. Diploma, experiența și lecturile mă îndreptățesc să te asigur că nu ai nici un motiv de fudulie. Cititorii sunt de toate felurile, inclusiv proști.

Nu te mira. Stai la îndoială!

Foto: Bogdan Mosorescu

Virtutea trebuie înțeleasă într-un sens neutru. Machiavelli e sexi

De 12 nov., 2020 0 Trăiri afective ale mele , , , , 0

V-am povestit deja. Obișnuiesc dimineața la ceai să citesc din roman. Seara, după ce îi citesc și Marei de noapte bună, mă retrag în liniștea casei cu Mari gânditori politici. Dacă vă întrebați. Numai dacă. Ce mi-a cășunat cu aceste cărți? Ba Diplomația, ba Ființă și timp, ba De ce nu fac zebrele ulcer. Ființă și timp aparține perioadei de carantină. Ce ai făcut în carantină? Eu am citit Heidegger, Ființă și timp. Diplomația și Mari gânditori politici citesc cu frică de prosteala de după sarcină. Două lucruri mă sperie în draci zilele astea de mă apucă plânsul instant. Să nu pot naște cu doctorul meu din cauza virusului și de fandoseala femeii de după.

Revin la Mari gânditori politici. Aseară am parcurs capitolul dedicat lui Machiavelli. M-am oprit să subliniez ceva. Am notat și s-a ivit ideea. Machiavelli e sexi. M-am lăsat sedusă ca o fătucă neștiutoare, dar doritoare să placă. Virtutea trebuie înțeleasă într-un sens neutru din punct de vedere moral, cuprinzând curajul, fermitatea, viclenia și iscusința. Am subliniat. Am notat în susul paginii. Mi-am pus ochii în tavan pentru contemplație și cugetări obraznice. Ce sexi mi s-ar fi părut mie gândirea lui Machiavelli! Dar vedeți, vremurile în care a trăit el nu mi-ar fi permis asemenea visări neroade. Machiavelli aparține Renașterii, dar tot Renașterea a fost o perioadă a violenței extreme și a răzbunărilor sângeroase în Italia.

Știu că vă plictisesc. Mi-o arată Google Analytics în cifre ori de câte ori public un articol despre cărți. Oare cât e vina mea? Mă percepeți falsă în articolele cu iz intelectual? Același Google Analytics o ia razna când împărtășesc din viața mea de mamă sau de femeie despărțită. De o anumită senzație de falsitate nici eu nu scap. Nu e vorba de nici o mască. Într-un fel sau altul am expus fragmente din cele mai mizerabile și terifiante trăiri ale mele. O las baltă.

Ca studentă la Litere, am preluat cuvântul machiavelic înainte de a mă lămuri cine a fost Machiavelli. La Litere, profesorii fac trimiteri interdisciplinare. După o facultate de Litere și un master în cadrul Facultății de Arte, am ajuns să împart pe categorii megalomania. Oamenii de Litere vor să aibă cunoștințe din toate domeniile. Așa se face literatura. La Arte, printre artiști vizuali, m-am lovit de o izolare impusă. Ce scriitor? Cine e ăla? Nu cunosc. Obsesia măreției e mult mai mare la artiștii plastici.

Machiavelic înseamnă să fi lipsit de onoare și scrupule. Să-l citești pe Machiavelli înseamnă să descoperi o inteligentă ageră și rafinată, un vizionar, un supraviețuitor, un iubitor de țară. I-am apreciat lipsa de ipocrizie cu care și-a expus ideile. A comparat vocea poporului cu vocea lui Dumnezeu. Societatea nici azi nu are urechi să audă vorbindu-se despre o egalitate dintre om și Dumnezeu.

M-am uitat câteva minute bune la tavan. Sexi Machiavelli! Asta am gândit în timp ce nu puteam să-mi șterg zâmbetul de pe față. Am închis cartea. M-am culcat. Am visat că eram la casa unde am locuit cu tatăl Marei, măturam bucătăria, iar un domn mă tot întreba despre unde sunt așezate lucrurile. Dar înțelegeți, domnule, eu am locuit aici. Am. În trecut. Ce coșmar! M-am trezit bosumflată și înjurând: Fut-o dracu de sărăcie!

Foto: Bogdan Mosorescu

Nu citesc orice, dar recomand cărți

De 25 sept., 2014 0 Trăiri afective ale mele , , , , 0

Cândva azi, într-un moment sau altul, o să sfârșesc cartea Studii despre sexualitate de Freud. Ieri, răsturnată în pat, cu nasul băgat tot în carte, iar am rătăcit pe undeva ochelarii de vedere, într-o turație extrasenzorială, m-am trezit față în față cu lumea întreagă, cu toate caracterele și personalitătile.
Freud a făcut asta. Am recunoscut gesturi ale oamenilor pe care i-am întâlnit de-a lungul timpului înțelegând în sfârșit. Orice comportament susține o explicație.
Am părăsit ieri cartea cu regret.
Azi de dimineață am deschis o altă carte. Îmi place să răsfoiesc cărți chiar dacă nu intenționez să încep să le citesc.
Paradigme moderne de Ilie Gyurcsik, o carte pe care abia de două zile o am în bibliotecă. În loc să citesc câteva rânduri, așa obișnuiesc, căutai direct bibliografia. Citii și pipăii nume, ridicai ochii și încercai să mi-l imaginez pe Ilie Gyurcsik în timpul cercetării.
Citea oare trântit în pat?
Inutil. O asemenea reprezentare descrie neputința imaginației mele. Revăzui însă sala de lectură de la Universitate. Și în timp ce aproape priveam peste umărul lui Ilie Gyurcsik, un nume se desprinse din zecile de autori, Iosif Cheie Pantea, un fost profesor de la facultate.
Am păstrat o amintire, am primit de fapt o moștenire de la acest profesor. După 4 ani la Universitate, un an petrecut într-un cămin de la Politehnică și 2 ani de master la facultatea de Arte spun, având de partea mea experiența, că cei de la Politehnică tratează studenții de la Litere cu condescendență, iar cei de la Arte cu aroganță.
Studiul Literelor ar reprezenta cumva o nevoie care se produce cu puține eforturi, muncă facilă, să spun așa. Se vede treaba că cei ce susțin asta prin atitudine sau verbal, nu au deschis o carte a lui Kant, care poate fi mortală atât prin conținut, cât și prin material, oricum ar lovi capul.
Dar totul stă în felul cum ne raportăm. Cei de la Politehnică se raportează cum am numit, cei de la Arte cum am numit, dar cum se raportează cei de la Litere?
Cu umilință oarecum. De ce nimeresc eu în aceste tabere, eu care am probleme cu supunerea, habar nu am. La Litere, majoritatea profesorilor s-au străduit, dar mai ales și-au dorit pentru noi să gustăm din întrepătrunderea disciplinelor, să trăim interdisciplinar. Să cunoaștem artele plastice, filozofia, istoria, chiar și matematica prin Ion Barbu. Și aici o să povestesc despre Iosif Pantea Cheie.
Ne-a întrebat într-o zi dacă știm care e diferența dintre noi și cei de la Politehnică. În amfiteatru tăcere.
Diferența dintre voi și ei este recomandarea, voi ar trebui să știți să recomandați cărți. Dacă vine un student de la Politehnică și îți cere ajutorul, datoria și responsabilitatea noastră stă în a recomanda cărți, dar nu orice cărți, studentul de la Litere nu citește orice.

Să vă mai spun că acesta este răspunsul meu de fiecare dată când cineva mă întreabă dacă am citit Paulo Coelho, și l-am citit, sau Dan Brown? Pe acesta chiar nu l-am citit. Nici seria Harry Potter sau Twilight.

Nu citesc orice, dar recomand cărți. Și recomand lectura lui Freud și Ilie Gyurcsik, despre ei am vorbit azi.