Toate cuplurile se confruntă cu coșmarul reproșurilor. Cum scăpăm de?

Am scris un articol despre șarmul personal. Mi s-a cerut să duc mai departe ce am început. Am pornit de la o întrebare. Poți să înveți pe cineva șarmul?
V-am sugerat, ca punct de pornire, să separați ceea ce gândiți de ceea ce simțiți. Nu e ușor, dacă vă pare. Majoritatea confundăm emoția cu judecata mai ales când formulăm reproșuri. Toate cuplurile se confruntă cu coșmarul reproșurilor. Când ne exprimăm nemulțumirile, presupunem că ajunge la celălalt felul cum ne face să ne simțim. De fapt la celălalt ajunge ceea ce gândim. Și gândim necruțător. Ești neatent. Ești insensibil. Ești mitocan. Asta gândim. Să transformăm. Lipsa ta de interes mă îndurerează. Nepăsarea ta mă înfurie. Mitocănia ta mă înfricoșează. Asta simțim.

Dacă m-am făcut înțeleasă. Dacă nu m-am făcut înțeleasă. Merg mai departe. Următorul pas ar fi lectura. Nu pot trece peste, nu o pot ignora. Ceva sunt în stare să fac. Renunț la a menționa toate motivele oferite de orice cititor, celebru, redutabil sau mediocru, pentru care cititul ne folosește.

Citiți pentru a înlocui discuțiile banale din cuplu despre cumpărături, copii, facturi, vecini, gunoi, mâncare, părinți. Am uitat să notez vreun subiect al cuplului? Vă rog să adăugați. O carte, orice carte, îndepărtează subiectele banale. Poate citiți Animal pe moarte și vă cutremurați când bărbatul îngenunchează în fața femeii aflate la mestruație. Sângele care curge, semnificația abandonului ei vă îngrețoșează sau vă stimulează. Oricum, să aduci în conversație o asemenea întâmplare te situează la ani lumină de cine curăță litiera. Poate citiți Anna Karenina și vedeți cu alți ochi compromisul în căsnicie. Poate citiți Jurnalul unui geniu și vă treziți că plănuiți o excursie în Cadaques.

Poate. Poate. Poate. Citești o carte și nu mai pregătești cina. Ce mâncăm astă seară? Întreabă el. Tu ridici din umeri. N-am gătit. Am citit. Răspunzi tu. Propui să comandați. Deschizi frigiderul, verifici. O salată cu de toate? Hai să-ți povestesc despre un bărbat care a transformat permisiunea femeii de a fi văzută la menstruație într-o dovadă de iubire intensă.

N-ai gătit. N-ai pregătit copilul de culcare. N-ai făcut ceea ce în mod obișnuit faci. Șansele ca celălalt să reacționeze într-un mod neplăcut cresc. Dinamica unui cuplu, dacă te atingi de ea, aduce mult cu Tratatul de la Versailles. Or să se ceară despăgubiri nerezonabile.

Noi învățăm despre șarm. Farmecul presupune un pic de rebeliune, iar rebeliunea casnică, deși inofensivă, nu prea se întâmplă. De ce? Din lipsa echilibrului de forțe. Unul se teme să nu-l piardă pe celălalt. Din nou vă cer să luați un pix și o foaie. Scrieți! Mi-e frică că voi fi părăsită dacă nu-i fac pe plac? Ce anume mă sperie? La fel ca dată trecută, nu mă interesează răspunsurile. Sunt pentru ochii voștri. Sunt pentru cine îndrăznește.

Îndrăznesc să vă mărturisesc că acest periplu prin emoții și gânduri ar putea să vă arate cât de îngrozitor de singure și nefericite vă aflați în cuplu. Și cât de plictisitoare! Totul din propria vină.

Foto: Bogdan Mosorescu

No Comments Yet.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


Solve : *
28 + 6 =