Ultimul drum

De 31 dec., 2008 2 No tags

Taste negre, degete neindemanatice, neputinta…
Ajun fara emotia bradului, un mesaj sinistru, anuntul unui ultim drum. 24 decembrie m-a surprins langa un gard, ograda identica a copilariei mele, unde strigam in gura mare numele vecinei si prietenei de joaca. Saptamana trecuta vantul sufla, buzele usturau, salul strangea obrazul, asteptam sa fac un ultim drum cu vecina mea.
Nu am plans, pe alocuri zambete fugare si ciuda datorita racelii sufletului. Indiferenta, incapatanarea de a accepta moartea unei fete de 29 de ani, nu, moartea ei, a ei si numai a ei. Nu i-am arucat o privire, oglinda din inima contine propriul chip.
Dumnezeu nu, viata nu, nedefinitul si vremelnicia nu, nici o cugetare, groapa ma obsedeaza insa! Si continui sa mananc, sa beau, sa ies in oras, sa rad, azi sar parleazul in 2009, iar mormantul ma umple de teroare.
Banalul „viata e scurta” e scarbos.

2 Comments
  • Tomata cu scufita
    ianuarie 5, 2009

    Intalnirea cu moartea, intotdeauna moartea altcuiva e ingrozitoare. Pentru ca ne rapeste o fiinta pe care o iubeam sau o cunosteam si ne intristeaza ca n-o s-o mai vedem. Moartea e terifianta pentru cei ce raman. Pentru cei ce se duc poate e o usurare.

    Dumnezeu s-o odihneasca pe fata de 29 de ani si sa le mangaie sufletele celor care au ramas fara ea.

    Iar pentru tine: La multi ani! (oricat de ironic suna asta intr-un comentariu la un post despre moarte). 🙁

  • ddunia
    ianuarie 5, 2009

    Saru mana pentru cele cateva randuri!
    La multi ani si tie!!! Imi place ironia oriunde o intalnesc.

Lasă un răspuns la ddunia Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


Solve : *
9 × 18 =