Duminică dimineață ne-am urcat în mașină și am pornit la drum. Duminică seară am sosit la ATRA și am cerut cheia de la cameră. Am primit bulina galbenă. La Atra camerele n-au numere, au buline. În fața ușii, pe mochetă, e imprimată bulina. Așa l-am direcționat pe Mateiu către cameră. Unde e bulina galbenă, Mateiu?! Nu a nimerit-o, dar a zâmbit de fiecare dată când i-am deschis ușa.

Admir pensiunea Atra de ani de zile pe Instagram. Nu-mi amintesc cum am aflat de. Am încercat. Aș presupune că un tânăr prieten arhitect de la București mi-a semnalat-o. S-ar putea totuși să mă înșel. El, prietenul, mi-a enumerat câteva cabane prin munți. Le urmăresc de atunci pe Instagram. Când reușesc să mă organizez, atunci îmi rezerv o cameră la una dintre aceste cabane ridicate după un proiect al unui arhitect. Recunosc, am această slăbiciune. Aș călători pretutindeni în lume și mi-aș alege cazarea în funcție de arhitectul hotelului sau pensiunii. Firește, nu am buget pentru a-mi concretiza dorințele, dar sunt o femeie liberă. De cele mai multe ori fac ce vreau, cum vreau, când vreau. Într-o zi o să mă cazez într-un hotel proiectat de Geoffrey Bawa.

Pe Valea Doftanei ne-am cazat la ATRA Doftana, pe malul lacului Paltinu. La conceptul pensiunii au lucrat arhitecții Alexandru Maftei, Bogdan Babici și Bogdan Brandiburg. Poate vă interesează, poate nu vă interesează numele arhitecților. Pentru mine sunt importante spațiul, utilitatea, funcționalitatea, armonia, culoarea. Atitudinea dezastruoasă și defectuoasă a românului care se pricepe la tot ne-a transformat stațiunile în bâlciuri. Cine nu se întristează când vizitează stațiuni sluțite de mâna românului?

Camerele de la Atra au priveliște la lac. În prima noapte, de când a început să crape de ziua, am deschis ochii, am privit lacul, am adormit la loc și am repetat până m-am ridicat din pat. De trei sau de patru ori am privit, am zâmbit și am adormit la loc fericită. Toate zilele petrecute la Atra m-am simțit fericită. Arhitectura, peisajul și serviciile fac magie. Te culci și te trezești într-o Românie frumoasă, îngrijită, rafinată.

Avem munți grandioși. Avem poale de munți mutilate. Am călătorit cu Mara în Egipt. Când am ajuns la hotel, ne-am oprit în fața unor porți mari. Un soldat a deschis poarta și a închis poarta după noi. Îmi amintesc că am întors capul și m-am uitat. M-am simțit prinsă. Mi-a venit să plâng, dar am reprezentat adultul și i-am zâmbit Marei. Am călătorit cu Mara prin România. Când am ajuns la cazare nu ne-a deschis nimeni poarta, dar am închis-o noi. Ne-am izolat. În România te izolezi câteva zile într-un loc frumos pentru a avea parte de o experiență normală. Pentru că e normal să pretinzi frumusețe și să nu te simți prost pentru asta.

Am petrecut la Atra trei zile. O să mă reîntorc când o să se ivească prima ocazie. E aTra? Ar putea la fel de bine să fie aRta Doftana.