Evident, desigur, firește, ZIC ZAC

Urmează să scriu despre un subiect pe care l-am ținut cât am putut numai pentru mine. Din 17 iunie seara m-am străduit să-mi păstrez o dispoziție sufletească.
Mărturisesc, e greu.
Să deschizi o ușă sau o fereastră în realitate poate ține și de întâmplare, dar acțiunea de a menține ușa sau fereastra deschise ține exclusiv de capacitatea fiecăruia dintre noi.
Cum am procedat?
Prima dată am transformat subiectul în obiect. Ca obiect, am putut să-i dau târcoale de jur împrejur.
Să decelez totuși subiectul devenit obiect, este vorba despre piesa de teatru Zic Zac.
Zic Zac mi-a fost recomandată de Godot. Nu acel Godot lipsit de determinații lumești al lui Beckett, ci de Godot Cafe-Teatru. Atât am știu despre această piesă înainte să ajung în sala de spectacol și mi-a fost suficient.
Am fost pe deplin recompensată. Mai fusesem între timp la alte două piese din programul lor, Marea iubire a lui Sebastian și Fă-mi loc.
Cu două piese arhivate deja în conștiință, la a treia am observat un tipar. Toate aceste piese mi-au lărgit percepția.
Am părăsit sala de fiecare dată drogată, iar drogul meu poartă un nume: teatrul.
Da, îmi place să mă droghez și să fiu dependentă de teatru. E ușa mea proprie prin care ies din realitate, din cotidian, din actualitate.
Aș ruga cititorii să facă un scurt popas cu mine pe acest cuvânt: actualitate. Pentru mine cuvântul actualitate a căpătat puteri extraordinare. De exemplu răspunde nevoilor mele și ale societății.
Totul trebuie actualizat, iar părțile sunt compuse din simțiri și rațiuni pentru a deveni întreg.
De foarte multe ori oamenii de azi se raportează la oamenii de ieri, iar de aici neînțelegerile. O acțiune în plină desfășurare nu se poate raporta la o acțiune săvârșită și încheiată decât dacă scopul este eșecul.
Actualizarea descrie o nevoie a putinței de a exista. Să ținem pasul.
Părăsesc acum semnificațiile procesului de actualizare și revin la teatru, la Zic Zac și la acțiunile mele.
Mi-am cumpărat o carte, Comentarii și delimitări în teatru de Camil Petrescu. Am intenționat cu această carte să înțeleg mai bine spectacolul. Nu am găsit nimic, obsevați, actual. Îmi place Camil, dar aș fi vrut să-mi revină aceste delimitări în teatru de la cineva contemporan cu mine.
Mă mulțumesc însă cu dragul de Camil care m-a și ajutat deja enorm.
Transformând piesa Zic Zac în obiect, dându-i târcoale prin semnificații, comentariile lui Camil Petrescu mi-au revelat evidentul. Din păcate am nevoie să mi se numească evidentul.
Evident că arta actorului este o artă întregitoare și un concept eclectic. Desigur că actorul vorbește ca să ia parte la acțiune și manifestă. Firește că dansul redeșteaptă și ațâță dorințe, iar muzica are influență asupra simpaticului nerv.
Evident, desigur, firește!!!
Știam toate acestea, dar nu le cunoșteam, dialectica reprezintă și ea tot o artă.
Cu Zic Zac, prin dialectică, sub îndrumarea lui Camil, am posibilitatea să vă ofer cel mai nou cuvânt pe care l-am învățat: cenestetică.
Cenestetica ar fi drama muzicală care cuprinde o acțiune, și muzică, și dans, și poezie, și decor.
Când am citit această frază în carte, am subliniat, iar în josul paginii am notat ZIC ZAC.
Zic Zac, cu Andrea Gavriliu, Ștefan Lupu și Gabriel Costin manifestă prin trup și grai acțiunea, muzica, dansul.
O să încerc acum o încheiere prin care atrag atenția asupra categoriilor de artă în teatru, care sunt 2, cunosc eu: arta dramatică și arta vizionară.
Arta vizionară ține de spectacol, drama încetează și se impune o percepere directă în antipozii neexplorați ai propriei conștiințe personale. Aproximativ cuvintele lui Huxley, și el m-a ajutat să înțeleg mai bine această distincție în teatru.
Cu Zic Zac te găsești față în față cu un spectacol, iar prin puterea spectacolului, eu, și îndrăznesc să presupun că și alți zeci de spectatori, am experimentat arta dicolo de cuvinte, vizionar.
Afară, ieșind afară din sală, puternic drogată, am inspirat. Teii dădeau propriul lor spectacol.

2 Comments
  • edipopescu
    iunie 30, 2014

    Imi place introducerea asa ca o sa scriu putin mai mult despre ea:) Intotdeauna am avut probleme cu pastrarea dispozitiei sufletesti, mai ales pentru ca mult timp necesitatea pastrarii ei a fost inexistenta asa ca am o lipsa de exercitiu in privinta asta. Nu am facut asupra „fenomenului” decat cel mult o analiza instinctiva, mintea a facut o analiza superficiala cam ca o verificare pe care o face un programel de calculator inainte de a primi comanda „utilizatorului”, dar cred ca as avea mai mult nevoie de mentinerea unei dispozitii a intelectului , indisolubil legata insa de cea sufleteasca. O sa si explic de ce spun asta dar mai inainte vreau sa fac o observatie, capacitatea de pastrare a dispozitiei sufletesti poate varia de la instabilitatea unui fir de praf pana la neclintirea granitului iar necesitatea pastrarii ei este invers proportionala cu puterea de a o pastra, vroiam o exprimare mai elevata dar am preferat sa trec repede pentru ca dispozitia mea da semne alarmante. 🙂 Spuneam dispozitie intelectuala pentru ca am observat ca nivelul exprimarii se poate pastra oarecum independent de starea sufleteasca, depinzand mai mult de bogatia „filonului”, chiar asa si „vad” lucrurile atunci cand scriu ceva, ca o cautare a aurului, gasesti un filon si cat timp materialul este bogat scoti, scoti, scoti..apoi seaca. Si trebuie sa te opresti, sigur poti continua dar calitatea produsului obtinut va fi evident mai slaba, chiar si pentru nepretentiosi. Trec mai departe cerandu-mi scuze pentru ca inca mai am obiceiul de a raporta totul la mine si la experientele mele, un obicei oarecum daunator in lungul drum al cautarii obiectivitatii.
    Si ajung la popasul actualitatii. Care actualitate ne trage de mana din oficiu, daca pot spune asa, desigur o putem ignora dar inseamna sa ne iluzionam singuri. E bine si asta uneori dar nu prea des sau nu atat de des incat sa pierdem contactul cu realitatea. Care realitate se intrepatrunde atat de mult cu actualitatea incat cel putin mie mi-ar fi greu sa fac in acest moment o delimitare stricta, nici nu stiu daca s-ar putea face, ar trebui totusi facuta. In fine, divaghez . Cand vorbesti de actualizare iti dau dreptate dar pun o conditie, sa faci o actualizare de calitate. O actualizare superficiala face mai mult rau decat un anacronism. Care anacronism, avand de cele mai multe ori o baza solida in spate are o valoare intrinseca si constituie o capcana care contine in general prada de calitate. Da, asa cum ai spus, putem folosi trecutul pentru a ilumina prezentul, e chiar indicat sa o facem, e un drum mai usor si mai sigur decat acela de a porni de la zero desconsiderand total vechile valori. Din pacate pentu a treia parte, asa am vazut eu articolul asta, in trei parti, nu am material, nu am vazut piesa, mi-ar fi placut totusi sa o vad pentru a imi putea desfasura talentul natural de „gica contra” indiferent de aprecierile personale sau poate in pofida.

  • dunia
    iulie 1, 2014

    O observație, când începi să vorbești despre dispoziții, că e sufletească sau intelectuală, ai tendința să o faci matematic.
    Nu că aș vrea să te contrazic, dar psihicul nu prea se încadrează matematic.
    În rezervorul conștiinței noastre există prea mult inconștient, refulare și o structură profund arhetipală.
    În rest m-aș alinia cu tine în păreri, actualizarea e musai să fie de calitate.
    Și mă opresc, căci a începe să discutăm despre raportul la valori ar însemna să reîncepem să scriem textul, iar textul vreau să rămână cu accent pe teatru, Zic Zac, tei.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


Solve : *
21 − 19 =