E natural să fim dezamăgiți de epoca în care trăim. E mai mult o regulă și aproape niciodată o excepție. Aș publica aici fragmente ale unor autori din diferite vremuri. Argumentele s-ar dovedi insurmontabile. Poate am să public într-o zi. Nu azi.
Scot ceva din memorie cu intenția de a-mi confirma și eu dezamăgirea de vremurile actuale. Am văzut la o vârstă fragedă filmul Cidul. Finalul l-am păstrat în amintire la niște cote maxime de intensitate afectivă. Cidul e mort, dar cineva l-a urcat pe cal și i-a dat drumul printre soldații inamici. Aceștia fugeau și se răspândeau de frica lui.
Ce am povestit eu poate fi interpretat în fel și chip. Perspectivele zburdă, semnificațiile se descoperă și se acoperă. Scopul e altul. Încercați să vă reprezentați cu informațiile avute, condițiile de viață din acele vremuri, luptele în care se angajau oamenii pentru supraviețuire.
Două minute rămâneți în fantezia asta, în istorie și în uitarea de după. Trăim în uitarea adevăratelor lupte. În prezent ne angajăm în lupte inutile. Nu servesc la nimic mișcările pentru alăptarea în public. A alăpta ține de o nevoie. Reacțiile pudicilor sau filistinor nu ar trebui să producă o mobilizare. Manifestațiile împotriva avortului ce aduc folositor în viața femeilor? O să aibă loc atunci o schimbare de personalitate dintr-un prilej exterior? Nu. Schimbările vin din motive, opinii și convingeri interioare subiective. Totul se reduce la educație.
O să mă mulțumesc cu aceste două exemple: alăptatul în public și interzicerea avortului. Reprezintă motivul pentru care am ales să scriu. Angajarea în aceste lupte mă dezamăgește. Aș vrea să simt compasiune, să împărtășesc credința lui Carl Rogers de exemplu: natura noastră umană e bună. Nu simt compasiune. M-am observat. M-am chestionat. Mi-am identificat nevoile pe care le declar universale: Natura noastră umană are nevoie de educație. Educația schimbă totul: percepții, perspective, unghiuni, ne dă o direcție.
Direcția face posibilă ziua de mâine, direcția este creatorul viitorului.
Faceți posibilă ziua de mâine pe pâmânt. E în putința voastră prin procesul educației. E nevoie de educație pretutindeni.
Foto: Anita Bejenaru
noiembrie 9, 2017
Eu amandoua le vad ca o alegere personala, este corpul propriu. Nu e nimeni in masura sa decida ce vreau sa fac eu cu corpul meu, constructiv sau distructiv.
Sunt putine libertati in lumea asta, iar de sanatatea proprie (fizica, psihica) a corpului doar eu sunt responsabila: nimic din exterior nu poate repara ce eu auto-distrug, si invers.
Un alt exemplu apropriat ar fi cel cu fumatul. Da, m-a bucurat legea antifumat, ies si eu in anumite locuri unde inainte nu puteam sa ma aproprii. Dar uite ca mi-am dus viata si inainte, fara legea asta. Dar ce am remarcat in timpul dezbaterilor cu legea fumatului e ca au iesit la iveala cei ce au interesul financiar sa nu se schimbe nimic: distribuitorii de tigari. Iar la cea cu alaptatul a fost prima data cand am constientizat cat de puternica e reteaua pharma, nestle etc. : reclame peste tot, inclusiv in spitalul de maternitate pe hartii, calendare, pixuri, retete, etc. peste tot erau mesaje cu lapte praf …dar pana la discutiile cu alaptatul in public nici nu remarcasem, asa de normal era in jur….