Renunț să vizionez un episod din Britannia. Îmi sorb ceaiul cu flori de cactus și o să vă povestesc despre obiceiurile proaste ale copiilor, despre obiceiul prost al Marei și cum anume am scăpat de el.
Mara își rodea unghiile. Am făcut-o și eu. Îmi amintesc că până descoperea Columbo criminalul, unghia de la arătător era sfârtecată. Amândouă am scăpat de acest detestabil obicei, dar ea într-un fel omenesc. În cazul meu s-a procedat într-un mod barbar. Bunică-mea m-a scos în pielea goală pe stradă și m-a ars intenționat cu vătraiul. Mamanu mi-a cusut mâneca la bluza de pijama și mi-a condimentat degetul cu ardei iute.
O soluție inteligentă pentru a vă ajuta copilul constă în înlocuire. E psihologie pură. Nu renunți la o plăcere, o înlocuiești. În loc să-ți rozi unghia, mai bine împinge cu unghia în buricul degetului când năvălesc emoțiile. I-am sugerat Marei. I-am repetat Marei. Dacă vă simțiți cumva vinovată ca mamă, atunci greșiți. Emoțiile ne dau peste cap indiferent de îngrijirea și educația primite acasă.
O altă modalitate de a scăpa de obiceiul acesta prost este manichiura. Faceți o programare la unghii și în drum spre salon lăudati efortul. Felicitări, sunt mândră de tine, se vede că ai depus efort ca să nu-ți mai rozi unghiile! I-am zis Marei. La salon alegeți împreună culoarea, orice culoare pentru weekend, lac roz, incolor sau bej pentru școală. Întotdeauna facem diferența între stradă și școală.
Mai puteți apela la o terță persoană care să facă o remarcă despre unghii. S-ar putea să aibă impact. Mama cicălește, oricine altcineva s-ar putea să ambiționeze.
Mara se află pe drumul cel bun. Pare să-și gestioneze emoțiile. Când începea școala, unghiile ei se înjumătățeau. În prezent unghia i-a depășit buricul degetului. Într-un fel, am combătut acest obicei prost.
Vă puteți ajuta și de cartea celor de la editura Trei, Obiceiuri proaste. Noi am citit-o împreună. Urez succes tuturor mamelor, dar mai ales micilor domnișoare. Vă înțeleg, de aceea am preferat să scriu despre. Mara nu-și mai roade unghiile.
octombrie 21, 2021
Dunia, imi permit sa comentez detaliat la subiect pt ca pe tine te citesc multi oameni. Da, ai scapat copilul de un obicei dar nu de cauza si starea emotionala fragila in anumite conditii va rabufni altfel decat prin ros unghiile ( raceli mai dese/dureri abdominale la tensiune/dureri de cap /comportamente gresite cu mancarea /dezechilibre endocrine / hipertensiune etc etc etc) – nu stim unde va ceda corpul dar va ceda pt ca emotiile ce NU le duce bine vor iesi pe altundeva.
Obiceiul prost de a roade unghiile arata undeva o fragilitate interioara, o agitatie /angoasa in anumite momente ce ii aduc o tensiune emotionala. Cauzele sunt multiple, dar in general e presiunea celor din jur ( sa nu misti in banca in clasa / sa ia note cele mai bune / sa stea cuminte / sa nu faca urat/ sa fie docila /sa fie frumoasa /sa faca frumos / ca nu e suficient de buna /taci mama ca te aud vecinii etc etc etc ). Alfa si omega la aceste probleme sunt in mainile mamei, sa sapi si sa intelegi de unde ii e ei anxietatea interioara, cum sa isi imbratiseze neputintele si imperfectiunile. Stiu, e presiune uimitoare pe mame, ca avem de mers la serviciu si sa lucram impecabil 10 ore, sa mai am casa impecabila, cratitele impecabile, sanatatea familiei impecabila, sa mai aratam impecabil fizic si emotional la altii etc.etc. dar nu e cazul sa transmitem tarele astea educationale copilelor noastre. Nu putem sa le facem pe toate perfect, si daca ne concentram pe o sectiune vom intra in avarie alta sectiune si asta e viata, ca ziua are 24 de ore si mintea noastra are limitele ei. Dar rosul unghiilor nu e obicei prost si nu e cazul de minimizat, de facut public sa comenteze si altii din afara familiei.
( am alte obiceiuri preluate din familie, nu rosul unghiilor dar la fel de minimizante emotional pt mine si declansat abuzuri fizice si emotionale de la adulti similare ca ale copilariei tale. Un psiholog m-a ajutat sa le identific, dar daca m-ar fi iubit si acceptat si cu nota 7 la scoala, si cu o ora de chiulit, probabil nu as fi ajuns sa duc angoasele peste ani, peste generatii).