Am o fată. Se numește Mara. A împlinit 14 ani în februarie anul acesta. Pubertatea a lovit-o. Tenul ei arată într-un mod evident intensitatea schimbărilor din organism.

Înapoi în timp, ne mutăm în vremea mea, luați un loc în 1999. Nu vă așezați confortabil. Nu zăbovim. E doar un episod. În 1999 am stat întreaga vară cu fruntea devastată de coșuri. Credeți-mă pe cuvânt că un vârf de ac nu-și găsea loc pe frunte. Cum m-am simțit pot doar să presupun. Nu-mi amintesc cu exactitate. Ce îmi amintesc este o rochie neagră ciorap pe care o probam des. Mă uitam în oglindă și în loc să mă bucur de întreg, mă nenoroceam cu părțile, fruntea, forma sânilor, picioarele matematice, cu o evidentă paranteză. Cărțile m-au salvat și atunci și în orice situație neplăcută, umilitoare, devastatoare experimentată de mine. În vara aceea l-am devorat pe Victor Hugo.

În 2024, sufăr alătur de Mara. Mai și presupun că pubertatea ar putea fi interpretată ca o frână. Te obligă să încetinești din amețeala dată de caruselul vieții. Iei o pauză de la concentrarea pe aspectul fizic și arunci un ochi spre interior. Nu e mare lucru, dar conștientizezi potențialul. Mara deține un enorm potențial creativ. Desenează demențial, dar talentul e cumva deturnat de tentațiile generației. Nu controlez imaginea de ansamblu, dar o direcționez în funcție de înclinația și scânteia ei.

Coșurile determină machiajul excesiv. Vor fetele să acopere disconfortul vizibil. Aceste fete cresc, devin femei cu o obișnuință, să ascundă sub un strat gros de fond de ten pielea feței. Îmi pare nespus de trist. Fondul de ten nu rezolvă nimic. Iar acum o să vă povestesc ceva incredibil pentru unele femei. Machiajul te îmbătrânește.

Recent am fost model pentru Diana Bobar. Gianina, prietena atelierului și cu mine împărtășim iubirea pentru negru. Îmbrăcăm negru aproape tot timpul. Ne colorăm cu râsul. Și ei îi place să râdă. Pentru ședința foto, ne-a machiat Adriana Unguraș, un make-up artist care pledează pentru naturalețe. Machiajul ei subliniază trăsături, nu tencuiește. Totuși suntem ființe umane cu trăsături delicate nu ziduri menite să izoleze un spațiu.
Machiată, trăsăturile mi-au ieșit în evidență, privirea a invocat misterul feminin, gura a îndemnat la pasiune. Știți ce altceva a mai ieșit în evidență? Vârsta. Cu machiaj s-au arătat 41 de ani. Fără machiaj arăt ca o femeie. Nu sugerez că dispun de atemporalitate ca apariție, ci că nu introduc fond de ten în riduri. Fără fond de ten, ridurile nu atrag atenția. Încercați! Vă provoc. Renunțați pentru o zi la fond de ten. Puneți doar spf-ul și ieșiți în lume. Câți ani lăsați acasă?

Spusele mele pot fi verificate. Machiaj, fără machiaj, alegeți o zi fără machiaj și apoi reveniți aici pe blog și acuzați-mă că mint. Eu știu că spun adevărul și numai adevărul!

Foto: Cristina Siminiceanu