Citesc Demonul amiezii de Andrew Solomon. Citesc Ordinea mondială de Kissinger. Citesc Arta de a asculta de Erich Fromm. Asta înseamnă că spăl vase și gândul îmi zboară la Pacea din Westfalia. Adun păianjenii de pe terasă și gândul îmi zboară la căderile psihice. Interesant! Am în jurul meu persoane care cred într-un dumnezeu deranjat de acțiunile lor, dar consideră că depresia și ADHD-ul sunt probleme imaginare. Dau cu aspiratorul și mă întreb cât mă pot baza pe propriul Eu.

Mi-am propus, dacă tot schimbăm ușile apartamentului, de ce să nu înlocuim și gresia la bucătărie?! Așa că am demarat și acest proces. Dacă schimbăm gresia, atunci să schimbăm și chiuveta. Spăl aproape zilnic vase, iar chiuveta a devenit locul unde îmi încolțesc ideile pentru articolele publicate pe blog. O mașină de spălat vase m-ar împiedica să-mi urmăresc ideile. Mi-e necesară acțiunea de a spăla vase. A devenit parte din procesul de creație.

Conștientizarea nevoii de chiuvetă a crescut pretențiile de la un asemenea obiect. Am devenit pretențioasă. Am investit cu putere o chiuvetă. I-am dat valoare prin senzație. Simt acțiunea nemijlocită asupra mea. Când pornesc robinetul, pornesc și mintea.

Așadar, ce chiuvetă ar fi nimerită pentru a mă însoți pe calea asta? M-am oprit în Grohe, dar nu se potrivesc dimensiunile. Impasul zilei de azi se trage de la chiuvetă.

Lecturile îmi frământă de asemenea mințile. Nu pot rămâne indiferentă la descrierea în amănunt a depresiei din cartea lui Solomon. Îi apreciez curajul, dar mai ales îi apreciez și îi respect capabilitatea de a glumi într-o stare în care nu-ți mai este cu putință să-ți suporți viața. Pare-se că în noi există o forță care ne îndeamnă să trăim și atunci când eul nostru capitulează. Pe Solomon îl cred. În această perioadă găsesc tot mai dificil să citesc un gânditor sau altul care își construiesc teoria despre om pornind de la un dat. E dat ca omul să fie bun. E dat ca omul să fie moral. E dat să căutăm fericirea. Îmi dau ochii peste cap de la acest dat. N-am construit nici un sistem de gândire, dar îmi pot imagina că este necesar un punct fix de la care să pornești. O fi un dat să ne imaginăm un dat de la care să pornim o poveste coerentă despre noi ca ființe. Oricum ar fi, acest dat mă exasperează. Poate o să-mi explic într-o zi, la chiuvetă, acest dat.

Între timp eu ce chiuvetă să aleg la bucătărie?! Neapărat ceva estetic.

Foto: Bogdan Mosorescu