Am desfăcut bagajele. După șapte zile în Germania, mi-am lăsat bagajele nedesfăcute încă patru. Periuța de dinți, demachiantul și Babycook-ul le-am avut separat într-un rucsac. Da, am pus la abur niște praz de mi-a fost rușine de cameristele de la hotel. În loc să las în urma mea Chanel sau Jo Malone, am îndemnat stăruitor la supă.

Am devastat apartamentul comunist. Geamantan, geamantan, geamantan. Rucsac, alt rucsac, plasă, altă plasă. Din spatele unui rucsac am scos două cărți pe care le-am scăpat pe jos. Am ridicat una dintre ele, Cornel Ungureanu, Arta paricidului la români. Când îmi fac bagajele, după ce verific dacă am pus cărțile, mereu mai adaug una sau două. Mi-e frică nu cumva să mă trezesc fără ceva de citit. Îl savurez pe Cornel Ungureanu cum bei pe îndelete un vin scump. Mă seduc cuvintele. Mă încântă exprimarea. Mă binedispune umorul. Admir erudiția. Îmi doresc mai mult de la mine.
Așa că m-am întrebat.

De ce să-l mai citim pe Sadoveanu?

Ce aduce Sadoveanu în viața noastră, în viața unui elev? Azi noapte mi-am visat elevul select. Ce înseamnă asta?! Îl apăram. Mărturiseam unui evaluator de la bac că a citit bibliografia. Am enumerat. A citit Ion, Enigma Otiliei, Baltagul, Moromeții etc.

Dacă un elev citește azi o carte de Sadoveanu oare își dorește mai mult de la el?! Mă întreb. Vă întreb. Vă invit la dialog. Nu intenționez să devalorizez un scriitor. Încerc să atrag atenția asupra lecturilor unui elev. Înainte să ajungă să-l citească pe Sadoveanu, un elev necesită o bază. Baza unui elev constă în lecturi cu subiecte cunoscute lui. Lumea unui elev e mică, dar în creștere. Un elev nu are habar de lumea lui Sadoveanu. Ar putea ajunge să-l intereseze cu ajutorul unor profesori cu vocație.

V-am pierdut deja de cititori. Profesori cu vocație, elevi cu lecturi de bază, uf, ce plictiseală! Aveți dreptate. Esențialul e acesta: De ce să-l mai citim pe Sadoveanu?

Foto: Bogdan Mosorescu