Robert Șerban, scriitor, jurnalist, om de televiziune, peste care am dat la un vernisaj organizat de Galeria Himera, a făcut clar un lucru. A făcut clar un lucru pentru mine, dar or să se mai regăsească și alte mame. Nu există copii prea energici, ci mame obosite. Ceea ce am recunoscut pe loc. Sunt și mă simt adesea obosită (introducerea asta ar putea fi folosită și pentru o recomandare de suplimente alimentare. Ha!).

Această oboseală venită peste un fond al pretențiilor creatoare mă lungește uneori pe canapea. Stau și privesc tavanul. Stau cu ochii închiși. Nu răspund la telefon. Nu răspund la mesaje. Îmi trag pătura peste cap. Mă alint. Mă cuibăresc. Mi-am dorit ieri acest moment. Nu a fost posibil prin cerințele și întâmplările neprevăzute ale vieții.

Uneori și neprevăzutul suportă revizuiri și m-am trezit cu o oră liberă. M-am apucat să frec baia. Noaptea visasem interiorul unei mașini plin de vomă. Înainte de culcare, mi-au atras atenția puful de pe plinte și pereții proaspăt vopsiți, dar deja pătați pe ici și colo. Printre obiectele spălate, frecate și dezinfectate de la baie a venit și rândul periei de toaletă. Uneori îi vine rândul. La al doilea pâș-pâș cu Domestos, m-a bufnit râsul.

Viața e prea scurtă ca să-ți pierzi timpul cu frecatul vasului de toaletă și a periei de toaletă. De acord? De acord. Dar. Urmează un dar. Viața e la fel de scurtă să locuiești într-o casă cu un vas de toaletă murdar. Un vas de ceramică sau porțelan care a căpătat un aspect verzui mă îngrozește. Las deoparte igiena și subliniez exclusiv tulburarea sufletească. Ochiul este un agent fragil și vulnerabil. Sub nici o formă nu poate tolera respingătorul aspect. Cine suportă ori are probleme cu vederea, ori necesită terapie. Delăsarea traduce și o renunțare la un sine sănătos, demn și funcțional.

Dedic, așadar, minute vasului de toaletă. Importanța lui atinge importanța Păcii de la Westfalia. Să ne respectăm ca entități, persoană și vas de toaletă în mod absolut curat. Pentru cei mai leneși dintre noi, puteți doar să vărsați Domestos de câteva ori pe săptămână. Orice, numai să împiedicați îmbâcsirea vasului de toaletă, singurul loc din lume unde regii, împărații și luminații merg singuri.

Vedeți, asemenea activități îmi pun piedici să mă pierd ore și zile în scris. Aceste articole scurte de pe blog mă salvează în ochii mei. Scrisul la manuscris nu înaintează, dar nici nu renunț. Ceva fac. Ceva scriu. Ceva.

Foto: Carmen Vulpea boemă