Am 38 de ani. O spun. O scriu. Se vede. Se simte.
De 19 ani am plecat de acasă. De vreo 10 ani am început să muncesc la mine. Totul a început cu Freud, Introducere în psihanaliză.  În ultimii trei ani m-am împăcat cu mine. Îmi place de mine. Știu cine sunt. Știu cum sunt. Și știu mai ales cum mi-ar plăcea să fiu.

Cumpără Freud de aici:

→  Editura Trei

→ Cărturești 

Între adolescență și maturitate, am adunat experiență ca orice persoană. În plus, față de unii, am analizat. Mizeriile mi le-am cercetat obsesiv. De ce am înșelat? Pentru că așa am văzut în familie?! Nu cred. De ce nu m-am simțit o nemernică a doua zi?! Pentru că nu m-am simțit. Eram la chiuvetă, o chiuvetă din cămin. Spălam. Am ridicat ochii și m-am privit în oglindă. Nu m-am întrebat cu voce tare că nu eram în nici un film. M-am întrebat în gând. De ce nu mă simt o ticăloasă? Am ridicat din umeri. Am terminat de spălat. Mi-am văzut în continuare de viața mea pe cale să se complice de studentă. Din acel moment am încurcat, am încurcat, am încurcat. Încă mai descurc.

Bravez uneori că o să fiu o babă singură. Tatăl Marei, dacă mă aude, mereu îmi dă replica. N-ai stat în viața ta singură. Are dreptate. N-am stat. De la 18 ani am trecut din relație în relație. Mereu am avut prieteni singuri și despre ei o să vorbesc în continuare. În primul rând le mulțumesc. Pun accent acum pe prietenii mei bărbați la care nu am renunțat pentru că o femeie și un bărbat nu pot fi prieteni sau pentru că nu se cuvine. Mi se rupe de toate astea.

Le mulțumesc prietenilor mei bărbați că mi-au permis accesul la gândirea lor. Dacă într-o zi o să scriu o carte, o altă carte, m-am făcut deja de rușine cu două, lor o să le datorez caracterele masculine.

Am prietene singure. Am prieteni singuri. Vârsta e cuprinsă între 35 și 45 de ani.
Prietenele mele singure își găsesc greu parteneri. Prietenii mei singuri își găsesc greu partenere. Ce zic unii? Ce zic alții.

Doamnele mele, de la mai mulți bărbați am auzit același lucru. Femeile vorbesc prea mult de sentimente. Femeile vorbesc prea mult.
Domnii mei, de la mai multe femei am auzit același lucru. Nu-mi răspunde la mesaje. Nu sună înapoi.

Pare că urmăresc un meci din primele rânduri. Prieteni buni îmi povestesc despre întâlniri ratate, gândiri eronate, purtări primitive, caractere plictisitoare. Purtările se pot corecta. Caracterele se pot îmbunătăți. Să schimbi gândirea cuiva este greu. Și de ce s-o faci la vârsta noastră? Nu o faci. Pentru că ai obosit. Prietenele mele au obosit. Prietenii mei au obosit. Eu din margine am obosit.

Concluzionez că a fi tu însuți poate fi și o mare porcărie.

Foto: Bogdan Mosorescu