Trebuie sa scriu!
Vreau sa scriu!
Verbele exprima o actiune, cat conteaza aceasta actiune in creatie? A trebui si a vrea impun, si altfel imaginarul cheltuie nebuneste energie.
Deseori, ca si acum, stau incruntata si privesc in gol.
Sa renunt.
Cedarea in fata vacuumului, in fata unei spaime temporare m-ar anula. Fara carti, fara cuvinte, fara fraze intesate de sens as ramane doar o simpla demoazela.
Mediocritatea nu reprezinta o optiune, o pot rosti, dar niciodata nu as accepta-o.
Uneori, in semiobscuritatea camerei, privind cerul, ma intreb daca o sa fiu vreodata, intr-adevar, sincera cu mine, cu al meu condei, cu a mea incapatanare in ale mazgalitului.
Lipsa de prefacatorie, caci sunt prima actrita pe scena vietii mele, ar aduce foarte bine cu o moarte simbolica.
Viata ar fi totuna, tu sau el ati putea trai asa?
ianuarie 7, 2010
Daca vrei sa scrii, iti pasez eu maine o leapsa. 😛
ianuarie 15, 2010
Un actor se preface, mai mult sau mai putin bine (de asta sunt actori buni si actori exceptionali), poate doar când îsi joaca autobiografia (daca o face) este natural. Deci daca esti primadona ta, ai ratat moartea simbolica. In rest, nu trebuie sa-ti mai spun ca nu-s de acord: „Trebuie sa scriu! Vreau sa scriu!”. Pai scrie! Renuntare, madiocritate, vacuum, mâzgalit (mai ales), aiurea! exact astea-s fitze de demoazela! Nu-i cazul! Inca ceva, orice faci în afara serviciului cheltuie enrgie!
ianuarie 15, 2010
@Dan
Mi-ar placea sa cred k sunt doar fite, zau! Din pacate, uneori simt pur si simplu refuzul creatiei. Si atatia „titani” pe care ii rasfoiesc ma fac sa-mi arda obrazul de rusine.
Parca indraznesc intr-un domeniu care nu-i de nasul meu. Totusi imi revin, ma ridic, cu ajutor sau fara si continui.
ianuarie 15, 2010
Normal, ca daca-i creatie trebuie si inspiratie, doar nu scrii la comanda! Dar când ai un contract semnat nu mai ai voie sa gândesti asa. De „titani” ce sa zic, citeste-ma si tu mai rar!
ianuarie 15, 2010
@Dan
Nu stiu ce sa zic, sunt deja dependenta!!! 🙂