M-a prins Mateiu într-un joc al puterii. Fiecare dimineață e la fel. Nu vreau la grădi. Nu-mi place nimic la grădi. Nu mă da. Nu mă lăsa. Vreau cu tine. Special pentru noi doi am creat un ritual. Intrăm în grădiniță. Mateiu merge la garderobă să-și pună ghiozdanul, geaca în cui și papucii în picioare. Revine la mine și îmi arată două mâini ridicate. Atât vrea să stăm împreună până ne zicem la revedere. După ce se scurge timpul, își alege un material cu care să lucreze. Eu îl aștept să-mi dea îmbrățișarea. Revine și ne blocăm. Se prinde de balustradă. Mă trage de haine. Întinde mâna și lacrimile se rostogolesc. Nu vreau să pleci! Mai vreau cu tine! Nu mă da! Părăsesc grădinița într-un pas rapid.

Când îl iau de la grădiniță zâmbește. Chipul îi este ca un soare cald de primăvară. Mă anunță că s-a distrat. Că a mâncat. Că a învățat lucruri complicate. Eu știu de asteroidul care a picat pe pământ? Dar de faptul că Natura l-a creat de când era la mine în burtică?

Lupta asta de putere dintre noi doi mă sleiește. Îmi amintesc zile mai bune într-un corp mai energic, cu o minte mai pertinentă pentru creație. În prezent adorm și înainte de zece seara.

A început Festivalul de Literatură la Timișoara. N-am ajuns la deschidere. Mi-a fost ciudă. În schimb am pus un film cu Crăciun pe Netflix. Creierul obosit s-a destins. Astă seară, la FILTM, va fi prezent Mathias Enard, cunoscut autor francez. Programul și responsabilitățile de mamă îmi amenință și această întâlnire. Durerea de cap spune tot despre capabilitatea de gestionare de care dispun.

Îmi place enorm să citesc. Citesc cu nespusă plăcere. Scrisul mă împacă, mă face suportabilă și utilă în proprii ochi. De aceea țin cu dinții de blog, de cele câteva ore alocate scrisului. Mi-e teamă că n-aș suporta pierderea blogului. Ar însemna să admit că am irosit tot timpul de la examenul de licență, 2006, până în 24 octombrie 2024, când o bătrână mi-a povestit cum ea a cumpărat sânge pentru fetița ei care a picat de la etajul 3. Cum sună asta, a cumpărat sânge? M-a contrariat. I-am zâmbit cu bunăvoință. Am ascultat-o cu bunăvoință. Nu practic des ascultatul cu bunăvoință când aștept să intru la doctor. O doamnă sosită după mine și bătrâna care a cumpărat sânge i-a răspuns caustic la o întrebare. Voia să afle cât costă o consultație. Vocea tăioasă a doamnei sosită după mine și bătrâna m-a determinat să intervin. Știți, doamna a crescut singură 4 copii și a cumpărat sânge pentru fetița ei care a căzut de la etajul 3. Chipul doamnei s-a îmblânzit. Ca la Mateiu, a răsărit soarele cald de primăvară. S-a uitat la mine și la bătrâna care a cumpărat sânge.

Sper să ajung astă seară la FILTM. O să ascult. O să cumpăr o carte. O să visez la ziua în care doar scrisul este important. Între timp, la Mateiu la grădi se sărbătorește ziua recoltei, iar mama lui a copt o plăcintă cu dovleac în cuptoarele Prospero.

Să râdem înainte de toate și să mâncăm mai puțin, grasă și frumoasă e doar o vorbă.

Foto: Cristina Siminiceanu