Zilele trecute am gătit supă. Nimic sofisticat, un cocoșel de pădure de la Agricola, cinci morcovi, pătrunjel, păstârnac, țelină, sare și piper. Am fiert la foc mic de pe la opt jumate dimineața. Înainte de opt am lăsat-o pe Mara la școală. La 11 stabilisem o întâlnire cu o prietenă. N-am dat dovadă de vizionarism. Nu mi s-a năzărit ideea de supă. A devenit în urma nevoii de a-l hrăni pe Mateiu.

În fiecare zi, de trei ori cel puțin, pun masa și strâng masa. În fiecare zi spăl vase, șterg masa, aspir sau mătur sub scaunul lui Mateiu. În fiecare zi hrănesc pisica, schimb pampi, arunc olița, spăl olița, curăț scaunul, îmbrac și dezbrac copilul. Agenda destinului meu e plictisitoare, previzibilă și plină. Programul stufos aduce multă pierdere. Risc să pierd contactul cu realitatea și să mă transform în mama ca Maică Precista cum aberant ne numește Jordan B. Peterson. Mi-a prins excelent lectura cărții lui în ciuda unor pasaje pe care le-am tăiat cu atâta patos că am rupt și foaia. Refuz orice asemănare cu Maica Precista. De aceea am oprit supa vineri. M-am dezbrăcat de haine. M-am îmbrăcat cu o pereche de blugi, un pulover de lână de la oile merinos, m-am dat cu un strop de parfum franțuzesc și am tras ușa după mine.

E ușor, ca femeie-mamă, să pici în capcana credinței că familia, în special copiii, dar și tatăl copiilor, nu se pot dispensa de tine. Întreb: Nu se pot dispensa de mamă sau de serviciile asigurate de mamă? Bărbatul tânjește după corpul femeii sau după supa ei de cocoșel de munte?

Am lipsit de acasă aproximativ o oră jumate. Am continuat cu supa după ce am revenit și a ieșit la gust ca de obicei. Devine din ce în ce mai greu să mă mișc printre obligațiile și responsabilitățile de mamă, dar greu nu înseamnă imposibil. Imposibil ajunge când intensificăm și dăm importanță. Când ne dăm importanță. Copiii nu se descurcă fără mine. Bărbatul nu se descurcă fără mine. Adevărul este că oricine se descurcă dacă nu cumva s-a născut idiot. Norocul meu, n-am născut idioți și nici nu m-am aliat cu un idiot. Până și Mateiu, la aproape doi ani, știe să-și sufle nasul, să-și ducă hainele la coș, pampi la gunoi, să mănânce singur și imediat o să se îmbrace fără ajutor. De Mara ce să mai zic?! Uneori în weekend prepară ouă amestecate, face ceai, pune masa.

Fiecare dintre noi avem nevoie de sens, de direcție. Când ai copii, te acaparează convingerea că maternitatea e chiar Sensul vieții. Peste 19 ani pleacă la facultate odraslele. Rămâi cu un gol. Ești gol. Te simți gol. Ți-ai dedicat viața copiilor. Ai refuzat ieșirea cu o prietenă. Nu ai oprit supa. Ai hrănit copiii la 13 jumate fix.

Nu o faceți. Nu o mai faceți. Onorați-vă mintea și trupul înainte de a vă pune în slujba altei persoane. Sacrificiile se transformă în resentimente. Resentimentele vă epuizează. Muriți. Vă decedează spiritul. Până cedează corpul, o să ajungeți o persoană fără nici o culoare.

Colorați-vă cu respectul de sine, ieșiți cu prietenele și vorbiți orice, mai puțin despre copii!

Foto: Simona Nutu