Să râdem înainte de toate
Dunia
flori de camp, curcubee, oameni si carti
Buy me a coffee
Ambasador pentru
Preferința vestimentară a blogului, Atelier Bobar
Partener mieros/sănătos al blogului
Partener prețios al blogului
Acum citesc…
Să râdem înainte de toate
septembrie 7, 2009
S-ar spune deci ca ai terminat de crescut… Tipetele nu sunt mai multe pentru ca uniunea e legala. Chiar daca ar fi “ilegala” si ar exista motivul tipetelor, ele ar continua sa fie. Intotdeauna este o vina, a unuia, a altuia sau a amândurora, un orgoliu idiot, refuzul absurd al unor concesii, marunte placeri care nu te costa nimic daca le faci dar conteaza enorm pentru celalalt si dor când nu le faci etc. Nu un petec de hârtie este cauza, chiar cu o stampila si doua semnaturi, din care una a ta. De ce angoasa? Pentru ca nefiind legati de o hârtie se poate desface mai usor? Si asta nu-i tot un fel de imaturitate? Stii ceva Duduca, atmosfera, pata de culoare, frumusetea, “nebunia”, originalitatea într-un cuplu, legal, ilegal (ce-i aia cuplu ilegal?), familie, camin, cu sau fara copii, cu sau fara hârtii, femeia o da. Am scris odata despre cifra (sepher, care mai însemna si carte…) DOI. Redau un paragraf: “2 este cifra dualitatii… formata dintr-o emisfera, semnificând femininul (matricea, simbolul feminitatii) si o dreapta orizontala, desemnând… polul masculin. Va rog sa notati, Stimati Domni, ca emisfera domina ansamblul…“. De acord Stimate Doamne, “ma non troppo…” ! Si am ajuns la schita ta. Asta da, înca de doua ori pe-atâta, pentru ca si tu trebuie sa fii gata sa faci exact la fel, când are el nevoie. Si asta se cheama respect. Sa taci cu el?, mare minune… toate spuneti la fel! Iar despre nejdia, ce sa zic? Acum câteva zile faceam un comentariu undeva despre niste capricii: “Somnul ratiunii naste monstri”.
Pentru multi dintre noi toata pledoaria pe care o faci (“întâmplator” dupa o nunta si nu oricare!) atinge unele prejudecati ale vârstei peste care se poate totusi trece. Mai trebuie sa vezi tu (el, ea…) cât de mult pretuiesti lacrima buchetului si frumusetea rochiei de mireasa…
septembrie 7, 2009
@Dan
Se prea poate sa spunem toate la fel, cert este k apreciez omul dupa tacerile pe care le impartasim. Sunt putine persoane cu care pot sta in tacere simtindu-ma excelent, el, ea, se cheama prietenie. Mamanu imi este de asemenea prietena.
septembrie 7, 2009
E greu sa se ghiceasca pozitia ta dupa textul publicat. Te-am vazut framântata de ceva si am vrut sa-ti dau un raspuns corect. Am facut o singura gluma în comentariul meu si exact la asta îmi raspunzi 🙂 Restul era foarte serios. Pacat. Parca nu era vorba de prietenie ci de mult mai mult, în ciuda titlului. Cu tot respectul, asta n-o faci nici cu acele putine persoane, nici cu Mamanu. Cred ca am înteles exact pe dos.
septembrie 8, 2009
@Dan
Si eu iti multumesc, am plecat de la gluma ta, pentru k, exact cum ai zis, mi-ai raspuns foarte serios. Vroiam si eu sa glumesc la randul meu. Ma framanta intr-adevar ceva, ceva din casatorie, nu am localizat insa cu exactitate ce.
Si ce anume nu fac cu mamanul, sa stam in tacere?