Patrunderea reciproca a unui 12 cu 13 octombrie 2009 s-a infatisat pe langa negrul firesc al noptii, cu suieratul unui vant violent. Toamna a fost umilita, copacii au facut plecaciuni si-au continuat pana dimineata. Ziua a pastrat acelasi decor adoptat de noapte. Zgomotele ascutite ale vantului picurau intr-o ureche sensibila melodrama unui ultim efort de rezistenta al verdelui si caramiziului din copaci.
Seara de ieri m-a surprins sub o umbrela larga pe scarile teatrului. Horatiu Malaele, George Ivascu si Ayln Cadir au rescris artistic finalul unei marti inversunate de toamna.

Toti barbatii au dreptul la uratenie, dar tu abuzezi!

Replica ii apartine lui George Ivascu, Indragostitul din piesa Podul. Am retinut fraza, am notat-o si marturisesc ca mi-a provocat hohote de ras.
Personajele piesei, trei la numar, Indragostitul ( George Ivascu), Artista ( Aylin Cadir) si Neintelesul ( Horatiu Malaele) se intalnesc pe un pod. Dialogul infiripat desluseste intentii de sinucidere printr-un schimb de replici pline de umor.
Hazul piesei a provenit din expresii intelese literal, din balbaieli si repetitii rostite forzato, dar mai ales din interpretarea actorilor. Neintelesul, personaj tonatic, Artista, personaj fluctuant si Indragostitul, personaj stapanit de complexe.
Iar izbucnirile de ras se curmau uneori de metamorfoza chipurilor de pe scena. Intensitatea s-a produs cu un ajutor scenic de exceptie; intunericul din sala si un fum gros, abundent, alb se fofila sa te cuprinda. Si imediat o alta replica te determina sa razi.
In final, sinuciderea ramane doar in filele de carte, apartine unei Anne Karenine, iar spectatorilor li se rosteste: Asta e povestea noastra… Ne intalnim maine pe poduri.

Este a doua oara cand il vad pe Horatiu Malaele pe o scena de teatru, inainte nu-mi placea, iar aseara mi s-a parut ca seama izbitor cu Robert de Niro.